Prudență, nu Frică în Pandemia coronavirusului!

02/12/2020

de jr. col. (r) dr. Eugen-Nicolae ROTĂRESCU 

 

Motto:

„Două virtuți ar trebui să nu le pierdem niciodată,
curajul de a învinge propriile slăbiciuni
și puterea de a ne trăi propriile emoții”

(Michelangelo Buanarroti – 1475-1564)

 

Astăzi, pandemia CODIV-19, declarată oficial în 11 martie 2020 de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), a devenit copleșitoare și dominantă în întreaga lume.

În Europa și în țara noastră, imaginea morbidă a cazurilor prezentate de mass-media a fost și rămâne în actualitate prin exprimarea statistică a infectărilor, mereu crescânde, internărilor în spitale, în special, la ATI, a deceselor, izolării și carantinării unor persoane, localități urbane și rurale.

Ce se știe despre prezența virusului răufăcător?

Se știe și nu se știe suficient despre identitatea, acuratețea și tratamentul adecvat pandemiei, deși, s-au scris peste 36 de mii de articole despre pandemie, și că există circa 40 variante „candidate” pentru producerea vaccinului anti-Covid.

În ce ne privește, pe noi românii, știm că virusul ne-a găsit nepregătiți logistic și instituțional, Citește restul acestei intrări »


„MUNCA ESTE LEGEA LUMII MODERNE”…

05/06/2013

de Vavila POPOVICI
Raleigh, Carolina de Nord, SUA

foto_Delia Florea_bMunca este definită ca o activitate fizică sau intelectuală, făcută pentru a crea bunuri materiale şi spirituale. Dintre toate tipurile de activităţi, munca ocupă locul cel mai important în viaţa omului. Ea trebuie exersată din copilărie şi mai departe pentru formarea personalităţii şi a identităţii adultului. Munca este o condiţie a existenţei, dar şi o dovadă a sănătăţii noastre fizice şi sufleteşti. Rostim rugăciuni pentru sănătate, ne dorim sănătate pentru a putea munci. Omul harnic este pregătit în orice moment pentru muncă. Astfel el ajunge să fie mulţumit şi să se bucure de ceea ce a realizat, iar momentul cel mai fericit este tocmai cel al muncii împlinite. „Plăcerea serviciului aduce perfecţiune muncii”, spunea Aristotel, după cum, invers, perfecţiunea muncii aduce mulţumire şi plăcere.

Chiar dacă munca pretinde efort, ea nu constituie o povară a vieţii, fiindcă ea angajează omul spre un scop creator, care pe măsură ce este împlinit, aduce satisfacţia materială dar şi pe cea sufletească. Fiind condiţia esenţială a vieţii, munca este sfântă ca viaţa însăşi, fiindcă ambele au origine divină, iar Dumnezeu binecuvântează totdeauna munca cinstită. Ea trebuie pornită cu entuziasm, făcută cu plăcere, nu în zadar Confucius medita: „Dacă îţi place ceea ce faci, niciodată nu va fi o muncă”, a se înţelege – trudă. Sau, în exprimarea academicianului Grigore C. Moisil: „Munca este o pedeapsă, numai dacă omul nu se află la locul potrivit, dacă face altceva decât îi place”. Citește restul acestei intrări »