Sonet apoteotic

26/10/2014

de Mihai LITINSCHI

O,-nsingurată Toamnă cu plete răvăşite
De crizanteme prinse pe-o aripă de vânt,
Mai adu-i înc-o dată străbunului pământ
Paleta de tablouri şi daruri înmiite!

images (1)

Mai leagănă-mi pădurea de-aramă ca din basme,
Să-şi culce prepuielnic covor de frunze moi
Pe tainica potecă spre care amândoi
Am apucat-n transă – sfielnice fantasme.

images

Ce linişte solemnă mi-a potopit fiinţa
Cu-ndemnuri de candoare şi pură fantezie!
De vrajă şi căldură mi s-a umplut conştiinţa,

images

Mă simt apoteotic, tu eşti ca o Poezie…
Prea-buna noastră Toamnă, îngăduie-ingerinţa
De-a ne trăi prin tine – o dragoste târzie!… Citește restul acestei intrări »