Sonet încrâncenat

02/12/2014

de Mihai LITINSCHI

E-un ger ca-n blesteme, dă-n clocot câmpia,
Săgeţi cristaline îţi biciuie-obrazul,
Nămeţii cât casa-nghiţiră zăplazul
Şi tot mai năpraznic vuieşte stihia.

images (1)

Cenuşă-i tot cerul, e alb tot pământul,
Copacii se-apleacă cerşind îndurare,
O mare de gheaţă, vălătuci de ninsoare
Îi zdrumică vajnic Măria-Sa Vântul.
Citește restul acestei intrări »