Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XV (2016), nr. 330 (16-31 iulie)

31/08/2016

Cosanzeana

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!

Calul troian. Cu câteva mii de ani în urmă, în Asia Mică, aproape de strâmtoarea Dardanele, era o cetate mare, frumoasă, bogată şi puternică, numită Troia. Făcea comerţ pe mare şi pe uscat, avea armată numeroasă şi bine înzestrată. Regele Priam conducea cu înţelepciune, şi poporul era mulţumit. La un moment dat, această cetate a fost atacată de greci. Nu discutăm aici cauzele acestui război, important este că cetatea a fost asediată multă vreme, dar duşmanii n-au putut să pătrundă. Atunci au recurs la un şiretlic: au construit din scânduri un cal uriaş. În abdomenul calului s-au ascuns câţiva soldaţi curajoşi, un fel de comando de astăzi. Armata grecilor s-a retras din jurul cetăţii, dând impresia tuturor că se simte învinsă şi renunţă la luptă. La una din porţi a rămas „calul”. Când s-au pierdut în zare grecii, troienii au ieşit bucuroşi din cetate. Se simţeau învingători. Au socotit că grecii le-au lăsat calul acela drept cadou şi l-au băgat în cetate. S-au pus pe chef până noaptea târziu, cu mâncare, băutură, cântece, jocuri şi toate cele obişnuite în asemenea împrejurări. Rând pe rând, demnitari, ofiţeri, soldaţi şi locuitori, obosiţi, beţi, au adormit fără grijă. La miezul nopţii, soldaţii greci ascunşi în pântecele „calului” au ieşit din ascunzătoare, au ucis cei câţiva paznici care dormitau la poartă şi au deschis. Mulţimea armatei greceşti a dat năvală în cetate, au semănat moartea şi groaza şi au devenit stăpâni. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 315 (1-15 decembrie)

22/12/2015

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi! La mulţi ani!

Cămăşuţa lui Hristos. „O ce veste minunată, / În Betleem se arată, / Astăzi S-a născut / Cel făr-de-nceput, / Cum au spus proorocii!”

Craciun_Delia Florea_bRăsună decembrie de cântul colindelor. Viersul lor revarsă-n sufletul trudit mângâierea aducerilor-aminte de paradisul prunciei. Ne conectează la energiile tainice ale Universului, ne pune în contextul istoriei mântuirii neamului omenesc. Ne simţim şi noi parte din lungul şir al generaţiilor ce-au trecut pe acest pământ spre tărâmul tinereţii fără bătrâneţe, al vieţii fără de moarte. Simţim că avem un rost în lume, pe pământ, că nu suntem frunză-n vânt, pasăre-n văzduh sau peşte printre valuri. Devenim conştienţi, încă o dată, că facem parte dintr-un popor străvechi, cu tradiţii creştine milenare, că suntem moştenitorii unei bogăţii spirituale rar întâlnite, că avem datoria sfântă de-a transmite urmaşilor noştri zestrea aceasta nealterată, îmbogăţită şi împrospătată.
Un an întreg am auzit sau am citit profeţiile unor „prooroci” plătiţi cu ziua, că peste câteva decenii neamul românesc va dispărea, că e vlăguit, îmbătrânit, fără speranţe de supravieţuire în viitorul îndepărtat. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 301 (1-15 mai)

29/05/2015

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi! Hristos a înviat!

pr. Stanciulescu-BardaConcursul de pile. Nicăieri nu am găsit o istorie a pilelor din societatea românească, deşi cred că ar fi necesară o asemenea lucrare. Aşa cum s-a realizat o istorie a prostiei, de ce nu ar fi şi una a pilelor. Desigur, nu mă refer la acele unelte nelipsite din gospodăria oricărui cetăţean harnic şi priceput, ci mă refer la acel fenomen atât de încetăţenit la noi de a apela pentru rezolvarea oricărei probleme din viaţă la intervenţia sau la protecţia unei cunoştinţe cu o poziţie socială, politică sau economică mai bună decât a noastră. Nu ştiu dacă fenomenul este prezent în viaţa şi istoria altor popoare, dar la noi, din păcate, înăbuşă oamenii de valoare, le stopează avântul, hărnicia, pofta de viaţă şi de muncă, făcându-i să-şi ia lumea în cap. În acelaşi timp, fenomenul blestemat promovează tot felul de nonvalori, de nulităţi, pe trepte tot mai înalte ale piramidei sociale. Oameni care nu se remarcă cu nimic a fi mai presus de plevuşca socială se trezesc peste noapte beneficiarii a tot felul de „succesuri”, care mai de care mai pompoase. Undeva, ascunsă după culise, veghează grijulie o rudă, un tovarăş de cârdăşie, un individ mituit să facă asta. Nu contează că persoana în cauză nu are nici o pregătire în domeniul în care este pusă să ia decizii, să controleze sau să conducă, important este că „are pile”. Când pila i se rupe, nulitatea se prăbuşeşte ca un balon dezumflat şi, cel mai adesea, o vedem mustăcind de după gratii. Se întâmplă şi situaţii de „conflict de interese”, când pilele însele se iau la trântă pentru protejaţii lor. Parcă am asista la o luptă între zeităţile Olimpului pentru a favoriza pe unii sau pe alţii, persoane, grupuri politice, sociale sau chiar popoare întregi. Citește restul acestei intrări »