Cinci direcții pentru ca sufletul tău să „crească”

18/11/2016

de Alexandru PLEŞEA

alexandru-pleseaAvem două emoții principale în viață: Frica și Dragostea. Toate acțiunile noastre sunt în legătură cu acestea. Din acestea două derivă alte emoții, care sunt de intensitate mai mică.

Deciziile omului pleacă de la aceste două emoții: ori frica de a nu fi important, de a nu avea un serviciu bun, de a nu avea bani sau familie, ori căutarea la ceea ce facem, avem și ce persoane iubim. Frica aparține trupului, este un instinct preluat, nefiind nativ, iar dragostea aparține sufletului, și prin ea experimentăm cele mai înalte trăiri umane.

Știm că avem un suflet, că el există, și nu îi acordăm la fel de multă importanță ca trupului (dacă nu poți proba, scrie-mi). Sufletul are nevoie de o atenție (nu o zic eu) mai mare decât trupul. Adunate și experimentate, înclin să dau câteva mici sugestii despre cum să-ți dezvolți, crești și să-ți faci sufletul fericit: Citește restul acestei intrări »


Cuvintele lui Iisus

09/04/2015

Icoana imbracata_foto_Delia Florea

de Cornel MĂRGINEAN

Oamenii, acele mulţimi strânse, norodul, aşa cum este menţionat în Evanghelii, rămâne în linişte completă, ascultând ideile – cuvinte noi, pe care nu le mai auzise nimeni până atunci.
Sunt Cuvintele lui Iisus.

Uşurinţa de a vorbi şi tâlcul fiecărui cuvânt rostit uimeşte auditoriul, pe apostoli, dar şi pe cei care sunt împotriva Lui.

De ce sunt uimitoare aceste cuvinte, atât de simple, atât de uşor de rostit? Pentru înţelesul lor nou. Acest nou înţeles nu mai răzbate doar în mintea unui om, ci răzbate şi în fiinţa lui.

Unde este diferenţa dintre minte şi fiinţă?

Când un om iubeşte. Sau când un om nu iubeşte, ci este cuprins de ură. Sau când un om este milos ori compătimeşte, sau atunci când se împotriveşte acestora. Atunci nu mintea sa îl face să fie aşa, ci fiinţa sa. Fiinţa sa este cea bună sau cea rea. Citește restul acestei intrări »


FIINŢA UMANĂ NU ESTE UN OBIECT DE CONSUM

08/02/2012

de Octavian LUPU

Octavian LUPU - FIINTA UMANA NU ESTE UN OBIECT DE CONSUMÎn urmă cu mai multe zile mergeam grăbit pe o stradă din Geneva, când privind înainte am zărit pe trotuar silueta unei prostituate de culoare în căutare de posibili clienţi. Era o zi foarte geroasă, o dimineaţă posomorâtă în care tremurai chiar fiind bine îmbrăcat. Însă această femeie era destul de subţire îmbrăcată, cu o fustă suficient de scurtă pentru a etala partea de interes pentru bărbaţi, fără nimic pe cap, având un tremur imperceptibil şi un zâmbet plăcut pe faţă, destinat să atragă pe amatorii de sex contra cost.

Involuntar am privit către ea, dar nu spre partea de „interes”, ci direct în ochii ei, care dincolo de mimica atent aranjată trăda tristeţe şi multă suferinţă. Fără să insist, am memorat acea străfulgerare a sufletului unei femei ce îşi vindea trupul pentru a-şi câştiga existenţa, trăind un sentiment de profundă compasiune.

Nu pot spune că aş avea vreo preferinţă pentru femeile de culoare, dar de data aceasta am constatat că niciodată nu am văzut pe cineva cu o siluetă atât de bine armonizată şi cu un aspect atât de atractiv, în care se îmbina prospeţimea tinereţii cu trăsăturile fine ale feţei într-un mod cu totul unic. De regulă, prostituatele au un aer relativ „obosit”, sau confecţionat, lipsit de acea strălucire naturală a feminităţii, cel puţin aşa cum o percep eu. Însă nu acesta era cazul acelei femei fără nume, stând pe un trotuar gol pe „Rue de Monthoux”, într-o dimineaţă geroasă în Geneva. Citește restul acestei intrări »