Despre „bunăstarea cognologică”!

26/10/2021

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Conceptul este atât de nou încât, după ce l-am folosit de câteva ori în discursuri publice, au început să curgă și replici, și reclamații, și reproșuri. Dar, după cum se știe ce greu se impune, de regulă, noul în orice domeniu, nu mi-am făcut probleme din asta. Căci „bunăstarea cognologică” funcționează de când lumea, cel mai probabil de la momentul în care Dumnezeu Creatorul l-a îndemnat pe Adam „să dea nume” ființelor și lucrurilor din proximitățile edenice.

Nu insist pe o definiție fixă, dar am folosit conceptul zilele trecute, la Suciu de Sus, acolo unde Asociația „Cultura Suciu de Sus” (Președinte Adrian Marchiș) a organizat un regal colocvial cu un titlu superb: „Cultura Suciu de Sus la ea acasă!” și am fost perceput integral de asistența venită să vadă elementele de tezaur arheologic expuse într-o sală de clasă, în care tronau tablourile marilor domnitori români. Arheologi de renume, în frunte cu Kacsó Carol Citește restul acestei intrări »


Vechi dovezi de mare noutate

25/10/2021

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare
Redactor-șef al revistei „Familia română”

Când am deschis plicul trimis de Egon Vedrödy din Bratislava, conținând albumul documentar „Dejini a genealógia šl’achtického rodu”, am rostit un „gaudeamus igitur” solemn și prietenos. Lucrarea, deși publicată în limba slovacă, este foarte accesibilă datorită ilustrațiilor, notelor de subsol, transcriptelor, peceților și altor elemente ce au corespondente ușor cognoscibile. Este un tratat istoric ce pune în lumină genealogia familiei nobile Vedrödy, care a jucat un rol extrem de important în domeniul monetăriei maghiare în cea de-a doua jumătate a secolului XVII și prima din secolul XVIII.

Pavol Josef Vedrödy (1649/1650-1735) a avut nu numai predecesori nobili, cât, mai ales, continuatori, care au activat în zone legate de monetărie, orfevrărie, gravură de camee ș.a. Unul dintre aceștia, Pavol Josef Vedrödy fiul, (1709-1749), cu studii la Bratislava, Viena și Banská Štiavnica, a ajuns „gérant des mines” la Kremnica, Čavoj, Valaská Belá și, din 1745, expert contabil la Monetăria din Baia Mare.

Și fiul acestuia, Pavol Josef Adam Vedrödy Citește restul acestei intrări »


Catedra cimitirelor…

24/10/2021

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare
Redactor-șef al revistei „Familia română

Titlul acestei însemnări este inspirat din cartea publicată (în regie proprie) de profesorul Ioan Dărăbăneanu din Beiuș, intitulată „Catedra Cimitirului din Deal”. Metafora epică este utilizată de autor în ideea că cei trecuți spre veșnicie și împământați în Dealul Beiușului nu și-au încheiat „mandatul apostolic” nici prin pensionare și nici prin moarte. Iată cum explică dascălul beiușean ceea ce s-ar chema exercițiul de iluminare pe care-l îndeplinesc iluștrii noștri dascăli care „învățătoresc în continuare generațiile prin pilduirea existenței lor pământene”:

„Am hotărât să fie, de la «Catedra Cimitirului din Deal», rostirea scăldată în cornul de lumină a binelui, susținând și întărind zodia luminii vulcaniste în Țara Beiușului și în nehotare. Acesta este motivul pentru care prezentăm numai laturile pozitive ale personalităților didactice ale «școalelor din Beiuș», cu predilecție ale ctitoriei Vulcaniene, cetatea-mamă a culturii beiușene”. Citește restul acestei intrări »


Biblioteca – o necesitate impusă de viitor

19/10/2021

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

În fața Filialei „Maramureș” a Bibliotecii Municipale B. P. Hasdeu din Chișinău

„Totul a început în anul 2001 în ajunul sărbătoririi Hramului orașului Chișinău. În cadrul manifestărilor culturale, la 14 octombrie, când din inițiativa Departamentului Cultură al municipiului Chișinău, în colaborare cu Teodor Ardelean, Directorul General al Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare, județul Maramureș, România, s-a decis să se mai înalțe un Hram cărții: o bibliotecă de carte românească. A șaptea la număr la Chișinău. Șapte este o cifră magică, ea corespunde celor șapte zile ale săptămânii, celor șapte planete, celor șapte trepte ale desă­vârșirii, celor șapte sfere cerești, cifră care, cred eu, ne ocrotește și ne călăuzește în tot ceea ce facem. Bună a fost decizia. Bună, fiindcă biblioteca este un spațiu cultural esențial pentru comunitate, un spațiu de forță, un spațiu vital pentru dezvoltarea ei, o necesitate impusă de viitor”.

Am citat din articolul „Un alt vis împlinit” semnat de Svetlana Javelea, șeful Bibliotecii „Maramureș” Citește restul acestei intrări »


„Catedralele eparhiale din România”

17/10/2021

de dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

O carte monumentală cu adevărat despre cele mai monumentale edificii ortodoxe din România a apărut recent, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Editura Basilica din Bucureşti. Albumul cu acest titlu cuprinde informaţii şi imagini ale lăcaşurilor de cult reprezentative care funcţionează cu statutul de „catedrale eparhiale”, aşezate în ordinea lor canonică: Catedrala Mântuirii Neamului, Catedrala Patriarhală Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena Bucureşti, Catedrala Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel din Constanţa, Catedrala Înălţarea Domnului Târgovişte, Catedrala Adormirea Maicii Domnului Curtea de Argeş, Catedrala Înâlţarea Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi şi Catedrala Voievodală Adormirea Maicii Domnului Buzău, Catedrala Sfântul Ierarh Nicolae şi Sfântul Apostol Andrei Galaţi, Catedrala Înălţarea Domnului Slobozia, Catedrala Sfântul Ierarh Alexandru Alexandria, Catedrala Adormirea Maicii Domnului Giurgiu, Catedrala Sfântul Ierarh Nicolae Tulcea, Citește restul acestei intrări »


Gheorghe Pop – axiologie prin superlative

14/10/2021

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Oamenii de mare forță în domenii de impact au și „darul” de a ne provoca axiologic, caracterizarea lor determinându-ne să folosim „sintagme rare”. Chiar dacă acestea se repetă, de la un exponent intelectual la altul și chiar de la o epocă la alta, fenomenul nu e lovit de „redundanță” deoarece expresiile măgulitoare sunt fie completate cu exemple, fie ajustate la subiect. Am parcurs în aceste zile cam tot ce s-a scris în decursul timpului despre Profesorul Gheorghe Pop, spre a-l cinsti „cu lectură” acum când în ziua de 8 octombrie 2021 se împlinesc 100 de ani de la nașterea sa. Trecând din nou prin filtrele mele hermeneutice O viață de Magister exemplară și excepțională, am constatat că dincolo de toate considerațiile formulate scheletul care rămâne sunt tot… „sintagmele rare”. Sau, altfel spus, epitetele frumoase, comparațiile subtile sau metaforele abile, toate îmbrăcând haina superlativului, singurul care dă panegiricului ca specie culoare, amploare și grandoare.

Iată cum arată Citește restul acestei intrări »


O nouă mănăstire pentru Dumnezeu şi Neamul Meu!

10/10/2021

de dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Când te apropii de poarta unei mănăstiri, dacă eşti creştin curat şi atent, poţi simţi, nu doar fiorul de emoţie pe care îl creează astfel de locuri adânc-rugătoare, într-o lume risipită în alergări sterile, ci şi valul de evlavie ce a însoţit curgerea lucrurilor la vremea temeluirii lăcaşului sfânt. Căci, orice astfel de „Casă a Domnului”, a pornit mai întâi în misiunea sa, fie sub formă de miracol, fie ca dorinţă colectivă a unor oameni ce şi-au pus sufletul în palme în forma „bobului” de lacrimă, prin profundă rugare şi pioasă închinare, chiar înainte ca zidul să marcheze noua incintă de înălţare prin sfioasă aplecare.

Cu o astfel de convingere intimă am ascultat rostirile diriguitorilor administraţiei locale din comuna vâlceană Stăneşti, referitoare la necesitatea de a se edifica în apropierea satului Suieşti o mănăstire ortodoxă. La Suieşti s-a născut la 22 februarie 1901, în familia plugarilor Marin şi Elena Marina, copilul Ioan, cel care avea să devină, la 24 mai 1948, al treilea Patriarh al României. În apropiere, la doar 5-6 kilometri, arondată comunei Glăvile, este localitatea Olteanca, unde a văzut lumina zilei, la 8 martie 1921, copilul Valeriu, cel care avea să fie cunoscut sub numele Bartolomeu Anania, un uriaş al intelectului românesc Citește restul acestei intrări »


Catedrala din Vârşeţ – Chivot şi tabernacol

03/10/2021

de dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Poporul român, prin evlavia sa permanentă şi credinţa sa puternică în Dumnezeu, a zidit lăcaşuri bisericeşti peste tot pe unde l-au aşezat vremurile şi istoria, într-o vatră românească mult mai extinsă decât vatra statului. Aceste edificii de credinţă sunt o mărturie a dăinuirii, a permanenţei şi a vieţuirii creştine, oriunde s-ar afla.

Aşa m-am simţit îndemnat de sufletul meu, stând faţă către faţă cu Catedrala Episcopală „Înălţarea Domnului” din Vârşeţ, un oraş, din Serbia în care românii vieţuiesc astăzi ca „minoritari”, dar în care de fapt sunt „băştinaşi” sau „ctitori”, în ciuda vitregiilor vremurilor şi a dominaţiei altor popoare (ocupaţii austriece, turceşti ş.a.).

Ideea construirii unei biserici româneşti în acest oraş i-a aparţinut profesorului Nicolae Tincu Velia, primul protopop român în aceste locuri, dar reuşita împlinirii acestui vis a trăit-o protopopul Traian Oprea. În 1910 se pune piatra de temelie, iar la 23 mai 1913 se sfinţeşte de către Episcopul Miron Cristea, Citește restul acestei intrări »


Sus inima…

01/10/2021

de dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Un cântec obsedant revine foarte des în melosul meu interior. Este „Sus inima, români!” (versuri George Coșbuc, muzica Nicolae Oancea). Psihologii ne informează că această „instalare de durată” spune totul despre esența noastră. Dar ei insistă mai mult asupra melosului, care s-ar insinua „perfid” și „parazitar” în structurile noastre de memorie, în principal datorită repetiției și pentru că muzica este o „mișcare a amintirilor”. Or mie îmi pare că această cântare m-a copleșit și pentru mesajul logosului său. Altfel spus, cred că nu e vorba doar de un episod de muzicofilie, ci de ceva mult mai complex, care ține de fibra personală în consonanță cu vibrările etnice. Spun asta, pentru că prima audiție am trăit-o în urmă cu aproape o jumătate de secol la Finteușul Mare, iar acum, de fiecare dată când „episodul” revine, cântarea din interior „se performează” prin vocile bărbaților de atunci!

Mi-am adus aminte acest episod minunat și ciudat în același timp pe filiera gândului „ocrotitor” față de toate ce se aștern acum sub tipar cu privire la acest cor fenomenal de o vârstă cu Marea Unire. Versurile sunt simple, chiar lipsite de impetuozitate și maiestuozitate (calități care ar amplifica persistența în cortexul auditiv), muzica aproape școlărească (calitate ce facilitează deprinderea rapidă!). Experții ne explică, în schimb, că rimele sunt cele mai importante (țară/amară/luptară; românească/trăiască/strămoșească…). În plus, ritmul, care poate constitui exact potrivirea dintre „valorile” Citește restul acestei intrări »


Cu onorul spre… acordarea Onoarei!

30/09/2021

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Am crezut în „onoare” încă din copilărie și am învățat că aceasta se administrează „cu stil” de către unele autorități învrednicite cu „recunoașterea meritelor”. Primele „semne”, ale unui astfel de „tratament social” au fost chiar diplomele de onoare primite în școală, acordate selectiv și suplimentar celor care dobândesc „Premiul I”. Am realizat, astfel, că „a fi onorat” e o chestiune diferită de „a fi premiat”. Ceva mai târziu, am înțeles că unii oameni poartă titluri de onoare permanente, obținute prin proceduri bine reglementate. „Majestatea Sa”, „Alteța Sa”, „Eminența Sa”, „Excelența Sa”, „Magnificența Sa”, „cetățenia de onoare”, titluri universitare „doctor honoris causa” ș.a. mi-au intrat în vocabular, iar, dacă primele îmi erau inaccesibile, ultimele două au ajuns și-n „portofoliul personal de performanțe”.

Dar chestiunea onoarei este importantă nu doar pentru persoanele care au fost gratulate cu astfel de însemne, ci și pentru instituții. Drept exemplu stau „cărțile de onoare” întâlnite prin muzee, case memoriale, biblioteci, școli, universități, întreprinderi ș.a.m.d., inclusiv în zone hermesiene (restaurante, hoteluri). De altfel, cea mai prestigioasă Carte de Onoare de la noi din țară este cea a Casei Capșa, ținută în intervalul 1907-1964, iar dacă veți căuta pe internet Citește restul acestei intrări »