Viața unui om – istoria unei instituții

15/05/2022

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Sociologii contemporani au concluzionat că cel mai important câștig al oamenilor este „indicele de relație”. Conexiunile cu ceilalți, reverberațiile, rezonanțele, comunicările, comuniunile și toate celelalte elemente ale unui astfel de „rol” aduc împliniri indivizilor înscriși în registrele de performanță, fie că e vorba de instituții academice, fie că ne referim la viața de zi cu zi a fiecăruia.

Mărturisesc public faptul că unele dintre cele mai mari „plăceri gnoseo” le am ca efect al lecturilor textelor rubricii de față. Așa s-a născut și ultima culegere de eseuri publicată la „Școala Ardeleană” a lui Vasile George Dâncu din Cluj-Napoca, la care prefața mi-a fost scrisă de jurnalistul și bibliotecarul sălăjeano-sibian Ion Onuc Nemeș, „Gânduri pentru o … bibliotecă de idei”, coleg de breaslă și prieten de viață. El face parte din eșalonul de oameni apropiați care îmi urmăresc „mersul” și „realizările” cu o constanță uimitoare. Din aceste rațiuni subiective, m-am simțit chiar obligat să-l „antrenez” într-o astfel de „pecete publicistică”. Cum s-ar spune în grai comun, cine să-mi prezinte „înfățișarea” sub formă de prefață Citește restul acestei intrări »


„Seniori ai culturii”

12/05/2022

de dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

O sintagmă nobilă ce cuprinde în sfera sa „intramuros” o categorie de aristocrați ai spiritului. În jurul acestei semnificații, se învârte forța centripetă care circumscrie nume sonore ale universului cultural. Dar ideea de a boteza tableta de față în acest fel mi-a venit săptămânile trecute, parcurgând cartea cu același titlu (volumul III), primită în dar de la acad. Gheorghe Păun.

Distinsul „nemuritor”, cum le place unora să-i boteze pe academicieni, trăiește în deplinătate culturală și academică la Curtea de Argeș, iar volumul este un compliniu de texte apărute în revista panromânească „Curtea de la Argeș”, pe care o editează din resurse proprii. În fapt, volumul III (după numărul I – 2014, numărul II – 2019) include textele publicate în revistă, la rubrica omonimă, din luna mai 2019, până în ianuarie 2022.

O galerie de „seniori”, din care mulți sunt prietenii noștri: Ana Blandiana, Angela Buciu, IPS Calinic, Ion Coja, Constantin Cubleșan, Florin Horvath, Nicolae Șt. Noica, Nicolae Constantinescu, Elis Râpeanu, Vasile Tărâțeanu, Citește restul acestei intrări »


Bătălia pentru Porolissum

08/05/2022

de dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Cetatea Porolissum de la Moigrad – România

Există și poveri plăcute, pe care viața uneori ți le așază pe umerii anilor. Pentru mine, născut la Moigrad, acest reper diacronic într-unul dintre celebrele toposuri românești a constituit o astfel de „dulce povară”. Atât pentru istoria așezării de la poalele Măgurii și Pomătului, dar, mai ales, pentru semnificația majoră a numelui satului-cetate, Moigrad însemnând „orașul meu”. Cine l-a botezat așa e limpede, dar tot atât de limpede e că la venirea slavilor pe aceste locuri exista „orașul”, „cetatea”, vizibile de la mari depărtări. E suficient să urci astăzi la Castrul Porolissum și să te înviorezi cu perspectivele pe care un „relief dominant” ți le oferă, peste dealuri și văi, până la Câmpia Tisei sau Munții Vlădeasa.

La Porolissum istoria este însă mult mai veche, iar începuturile locuirii sunt greu de reconstituit cu exactitate. Aștept cu nerăbdare opera de cercetare pe care o face în satul meu natal echipa arheologului Coriolan Horațiu Oprean de la institutul de specialitate al Academiei Române, condus la Cluj de acad. Marius Porumb, prietenul meu și al nostru. I-am cunoscut, din fericire, pe unii dintre „uriașii” arheologiei românești care au cinstit aceste locuri Citește restul acestei intrări »


Nu reușim să ne revenim!

27/04/2022

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Scriu aici și acum într-o dialectică din care n-am nicio șansă de scăpare. Una dintre cele mai dragi biblioteci din lume îmi este cea de la Freiburg, întemeiată imediat după Al Doilea Război Mondial de Virgil Mihăilescu, fost ucenic în domeniu al lui Ion Bianu, la Biblioteca Academiei Române. Unul dintre cele mai triste gânduri cu privire la domeniul în care mi s-a dat să-mi încerc excelența – bibliologia și biblioteconomia – este legat de aceeași instituție, care nu își găsește orizontul dezvoltării nici la peste treizeci de ani de la trecerea României într-o lume cu noi seturi de valori similare celor occidentale.

Biblioteca Română din Freiburg

Din 1 Mai 1949 și până în decembrie 1989, la Freiburg s-au adunat mii de „unități de bibliotecă” ce nu existau „în Țară”. Teze de doctorat, cărți ale emigranților în Vest, colecții de ziare și reviste străine etc., care, se pare că Citește restul acestei intrări »


Trei recomandări cu ocazia Zilei Bibliotecarului din România și a Zilei Mondiale a Cărții

23/04/2022

de Raluca DONCIU

Biblioteca PD_foto_Alexandru Ioan Roman

Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare

Am fi tentați să credem că bibliotecarii fac doar schimburi de cărți, dar ei au un rol mult mai important. De la ore de lectură pentru copii, la cursuri pe diverse teme, bibliotecile oferă o multitudine de servicii publice gratuite. Bibliotecarii cataloghează cărți cu ajutorul unor sisteme complexe, decid achizițiile în funcție de nevoile societății, colaborează cu școli și universități, organizează evenimente culturale și multe altele. Bibliotecile sunt puncte centrale pentru învățare și socializare, locuri în care poți găsi persoane cu pasiuni comune, unde poți participa la activități culturale și, mai ales, ele sunt spații în care primești îndrumare și sprijin în cercetările tale. Rolul lor evoluează continuu pentru a se adapta noilor tehnologii și nevoilor sociale curente. În mod special în perioadele dificile ale istoriei, bibliotecile au fost mereu un colac de salvare, oameni de toate vârstele găsind în ele un refugiu sigur și educație gratuită.

O bibliotecară ajunsă faimoasă

Când am început să scriu această postare mi s-a sugerat să scriu despre un bibliotecar faimos. Dar eu nu pot scrie eseuri, ca la școală, despre cineva față de care nu simt o pasiune în vreun fel sau altul. Așa că m-am bucurat când am dat peste Joanna Cole Citește restul acestei intrări »


Nașteri și renașteri!

19/04/2022

de dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

dr. Teodor Ardelean

M-am născut prima oară într-o Împărăție a Satului, din care ajungeau până la mine numai câteva lucruri bune de pe fața pământului: o hrană naturală, vorbă bună, cumințenie ocrotitoare… Am aflat mult mai târziu că noi, cei care mâncam mămăligă cu moare, cu zeamă de chisăliță, ciorbă sau piure de urzici ș.a.m.d. eram de fapt niște oameni săraci, căci termenul de „sărăcie” îmi era străin și se potrivea doar celor care peregrinau cerșind mila altora…

M-am născut apoi a doua oară, pe la cinci ani, când am învățat să citesc, și lumea mi se arăta extrem de bogată în universuri, altfel inaccesibile. Simțeam că fiecare cuvânt poate fi o lumină, un câștig aducător de satisfacție interioară, iar cititul a devenit de atunci pentru mine preocuparea esențială. Astăzi, după peste 60 de ani de lecturi personale, mă consider un ucenic suficient de învățat ca să știu că mai am foarte mult de citit. Suntem, zicea marele cărturar și bibliotecar argentinian Alberto Manguel, „în miezul ființei noastre, animale cititoare”, iar lectura e pentru noi o formă de artă, performată cotidian, diurn și nocturn, „definindu-ne ca specie”. „Venim pe lume având ca scop să găsim narativul în tot ce ne-nconjoară în peisaj, pe cer, pe chipurile celorlalți și, bineînțeles, în imaginile și în cuvântările pe care specia noastră Citește restul acestei intrări »


Prin memorie trecutul e adus la viață!

17/04/2022

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Sub egida Muzeului German al Minelor Bochum a apărut în intervalul 1999-2010 lucrarea „Silber und Salz in Siebenbürgen” (Argint și sare în Transilvania). Autorii celor 10 volume, însumând peste 6400 de pagini, sunt, în ordine editorială, Rainer Slotta, Volker Wollmann și Ion Dordea. Mi-a fost dat prin „cursorul” vieții să aflu de această monumentală lucrare (sub toate aspectele) la timp potrivit, astfel că am procurat-o pentru Casa Cărții de la Baia Mare și i-am deschis și unghiurile de lumină spre cunoaștere.  Citește restul acestei intrări »


Ziua Mondială a Artei. 570 de ani de la nașterea lui Leonardo da Vinci

15/04/2022

de Raluca DONCIU

Ziua Mondială a Artei este o sărbătoare organizată de Asociația Internațională a Artei cu scopul de a promova activitățile artistice și creative din toată lumea. Intenționat a fost aleasă pentru această sărbătoare ziua de naștere a lui Leonardo da Vinci, 15 aprilie, pentru că da Vinci, cel mai cunoscut artist al tuturor timpurilor, e văzut ca un simbol al păcii mondiale, al libertății de exprimare, al toleranței, al multiculturalismului și al importanței artei în restul domeniilor, inclusiv în știință.

Sunt exact 10 ani de când se sărbătorește această zi. Din 2019 aceasta a fost adoptată și de către UNESCO. Audrey Azoulay, directorul general UNESCO, afirmă: „Această Zi Mondială a Artei este un memento că arta ne poate uni și conecta chiar și în circumstanțele cele mai dificile. Într-adevăr, puterea artei de a uni oamenii, de a inspira, de a vindeca și de a contribui a devenit mult mai clară pe parcursul recentelor conflicte și crize, inclusiv în timpul pandemiei COVID-19”. Arta hrănește creativitatea, inovația și diversitatea culturală pentru toți oamenii de pe glob și joacă un rol important în împărtășirea cunoștințelor și în încurajarea curiozității și dialogului.

Când oamenii își folosesc abilitățile creative și imaginația Citește restul acestei intrări »


Despre o succesiune mentorială

15/04/2022

de dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Mitropolitul Nicolae Colan
(28 noiembrie 1893 – 15 aprilie 1967)

Acest articol e un colaj format din câteva cugetări ale mele izvorâte din lectura unor gânduri de mai mare atitudine, altitudine și rectitudine morală. La 26 iunie 1936 a fost înscăunat la Cluj episcopul Nicolae Colan. Din anul 1928 și până la această urcare ierarhială, cărturarul ardelean a condus, la Sibiu, Academia teologică „Andreiană”. După ce Sfântul Sinod a decis „promovarea”, a ajuns în funcția de rector dr. Dumitru Stăniloae. Iată ce scrie „urmașul” despre „înaintașul său”, în „Revista teologică” (an XXVI, Nr. 7-10, pp. 260-262). Decupaje și intarsii: „Sunt multe însușiri omenești vrednice de admirat. Și Dumnezeu a distribuit aproape fiecăruia câte una…”. „Ceea ce se întâlnește mai rar însă este o minimă armonie între însușirea bună… și celelalte însușiri ale sale. De obicei oamenii cuprind în ființa lor etică prăpastii grozave. Lângă piscul înalt al unei însușiri sau porniri admirabile, stă prăpastia adâncă și înfricoșată a unui defect care împrăștie și în interiorul acelui om și în afară miresme înăbușitoare. Aurul și briliantele stau de-a valma cu lucrurile care trezesc numai dezgust și antipatie”… „La P.S. Nicolae Colan se întâlnește tocmai acel echilibru rar, acea armonie frumoasă și generală care îți dă îndată impresia că peste toate impulsurile, Citește restul acestei intrări »


O viață dedicată necunoscutelor istoriei

08/04/2022

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Valeriu Achim
(8 aprilie 1923 – 11 febr. 2014)

Cercetez de câteva zile diferite volume semnate sau editate de istoricul Valeriu Achim, infatigabil cercetător plecat spre eternități în urmă cu opt ani. Nu sunt nici istoric de catedră și nici cercetător în domeniu, dar trăiesc episodic provocări inedite, care mă duc spre cărți ce astăzi se lecturează din ce în ce mai puțin. Nu este o ocazie comemorativă, nu mi-am propus un medalion, dar deoarece m-am culcat și m-am sculat în ultima perioadă cu volumele sale „Scrieri în timp”, în care ne-a lăsat moștenire o „Culegere de studii și articole publicate…” m-a biruit gândul, cum ziceau cronicarii, să-i direcționez câteva elemente dintr-o „gramată colegială” mereu nescrisă!

Am dat la un moment dat peste o scrisoare primită de la academicianul Dinu C. Giurescu, expediată la 4 aprilie 2002 din București, în care marele istoric de nobilă factură genetică (fiul lui Constantin C. Giurescu – academician și nepotul lui Constantin Giurescu – academician) îi comunică părerile sale de expert în domeniu cu privire la cartea „Nord – Vestul Transilvaniei – Cultură națională – finalitate politică, 1848-1918”, care „vine să împlinească un capitol lipsă din istoria românilor”. Să formuleze o astfel de aserțiune un Membru titular al Academiei Române ar putea fi ori un compliment aruncat cu generozitate, Citește restul acestei intrări »