TĂCEREA A PRINS RĂDĂCINI ÎN VEȘNICIA VIEȚII MELE (2)…

12/04/2021

de Vasile BELE

Se făcea că eram zidar,
tencuiam iubirile pierdute
într-o mansardă plină
cu umbră de rouă
           și praf de urmă de stele…

Mi te zideam în suflet
           pentru a înveșnici în mine
           clipele fugite pe-un zbor de pescăruș…
Buzele-mi aprinse îți atingeau
umbra, urma și zborul de lacrimă,
dansul și lumina împrăștiată în jur
mi-a fugit clipa de sub picioarele
udate doar de roua
          unor lacrimi de fecioară…

Citește restul acestei intrări »