STOICENI – PERLA PIERDUTĂ A ȚĂRII LĂPUȘULUI

19/06/2022

de Otto HAVRAN

La doar 5 km nord de Târgu Lăpuș, la poalele masivului vulcanic Șatra Pintii, satul Stoiceni e cunoscut azi ca leagănul copilăriei îndrăgitului nostru rapsod Grigore Leșe, care a văzut aici lumina zilei în 1954. Trecutul acestei localități, însă, vorbește despre aristocrați ingenioși și o apă minerală recunoscută pentru calitățile sale în întreaga Europă.

Numele de Stoiceni provine de la cneazul Stoica Iuga și e menționat întâia oară în 1598. Sat cu 25 de familii în 1750, a trecut de-a lungul secolelor în stăpânirea diverșilor reprezentanți ai aristocrației maghiare. În 1786 ajunge în posesia familiei aristocrate Eszterházy unde va rămâne o vreme. Cel care a scris primele informații despre Stoiceni a fost scriitorul Torma Károly Citește restul acestei intrări »


Ţara Lăpuşului, o ţară de români înnobilaţi (VI)

11/04/2022

Jurnal din anii ciumei Covid 19

de Vasile LECHINȚAN 

Foarte importante pentru viaţa noastră de fiecare zi sunt secvenţele de trăiri sufleteşti pe dimensiunea istorică. Chiar şi un copil revine mereu la clipele fericite ale „istoriei” lui „minuscule” ca timp, dar uriaşe ca bucurii trăite nu demult. Dar apoi oamenii maturi, cu largă experienţă de viaţă personală pe ani, pe decenii, pe jumătate de secol şi cei ce se apropie de un secol! Dar nu trăim trecutul doar din experienţa noastră istorică personală ci şi din istoria noastră ca neam, dorind să ne cunoaştem strămoşii. Şi cu câte aspecte frumoase ne întâlnim şi ne rezemăm sufletul în trecut, cu atât suntem mai bogaţi sufleteşte.

Să urmărim, în continuare, fenomenul existenţei de secole a unei românimi libere în Ţara Lăpuşului.

Gostila

1598: Satul aparţine de voievodul român Ioan Maxin. Deşi a fost sat românesc, nu au fost nobili români în Gostila.

Groşii Ţibleşului

1594; Cneaz al satului este Todor şi jurat este Bota.

1663: Este amintită familia de nobili Cioară zisă şi Bud de Groşii Ţibleşului.

1670: Principele Mihail Apaffy reînnobilează pe nobilii Ignat şi Ioan Bud de Groşii Ţibleşului, pe sesia/moşia lor situată între cele ale lui Simion Raţ şi Bozga.  Citește restul acestei intrări »


Ţara Lăpuşului, o ţară de români înnobilaţi (V)

10/09/2021

Jurnal din anii ciumei Covid 19

de Vasile LECHINȚAN 

A vorbi despre nobilimea română, care şi-a păstrat identitatea etnică românească şi de la primirea diplomei de înnobilare din secolele vechi până la noi, este şi o spargere a unui clişeu adânc înrădăcinat în conştiinţa publică, acela că românii au fost în istorie toţi, dar absolut toţi, numai şerbi la nobilimea ungară. Acest clişeu a fost mereu cultivat, mai ales în perioada comunistă, când etalarea exploatării omului de către om în trecut era la mare cinste, era însăşi fundamentul ideologiei „construirii noii societăţi a proletariatului”. Istoria trebuie văzută, însă, cu nuanţe, aşa cum a fost. De aceea ne bucurăm că a existat şi o lume liberă românească, de ţărani liberi, neaserviţi. Se sparge astfel şi clişeul că nobilii români, în totalitate, au trebuit să treacă la altă religie după înnobilare, şi s-au maghiarizat. S-a folosit şi aici exemplul câtorva nobili, din zona Haţegului şi Maramureşului, înnobilaţi în secolul al XV-lea mai ales, care, într-adevăr, s-au maghiarizat în timp, precum cei din familia Cândea, care au devenit Kendeffi, Chindriş, care au devenit Kenderesi, Drag, care au devenit Dragffi etc. Dar acestea sunt cazuri izolate faţă de mulţimea românilor înnobilaţi care nu şi-au lepădat neamul, tradiţiile şi credinţa. Am văzut, în Ţara Lăpuşului, vom vedea şi în Ţara Chioarului, cum români înnobilaţi în secolele XVI-XVII traversează secolele până la noi cu prenume curat româneşti: Urs, Lup, Ionuţ, Todor, Iuon, Vasilia, Petre, Niculai, Ştefan, Gavrilă, Irimia, Costan, Alexa, Simion, Iacob, Gligor, Macovei, Toma, Chifor, Tănasie, Ilie, Ilisie, Dumitru, Nistor, Ignat, Maftei, Marcu, George, Filip, etc.

Să urmărim, în continuare, fenomenul înnobilării unor români din Ţara Lăpuşului.  Citește restul acestei intrări »


ROSTUL – ordine sufletească și pricepere durabilă!

18/06/2021

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Cel de Sus ne-a învrednicit pe fiecare cu un rost în viață. Strămoșii noștri credeau în acest mare adevăr – astăzi uitat. Pentru ei, expresia „Cutare și-a făcut un rost în viață” era suprema apreciere față de un confrate ce și-a găsit menirea. Adică nu trăiește degeaba, nu trântorește, nu risipește timpul, nu se întrebuințează în scopuri de nimic…

Prietenul Răzvan Voiculescu e un mare căutător de rostuitori și rostuiți ce mai trăiesc prin proximitățile noastre, văzându-și discret și înțelept de drumul lor. Sunt bărbați sau femei care au învățat de la viață ce minunat este să-ți păstrezi valorile pe care le-ai moștenit de la părinți sau le-ai deprins de la curgerea propriului tău timp. Volumele sale, grupate în jurul acestui direcțional al destinului – ROSTUL – sunt cele mai puternice dovezi despre ce are rost să facem. Pentru noi, în căutarea unui rost în viață Citește restul acestei intrări »