Ecou din Țara Maramureșului

28/09/2021

de Ionica BANDRABUR
(Slănic-Moldova, Bacău)

File de jurnal.
Prima ediție a taberei de creație literară „Oprește-mă, la tine, Maramureș! Oprește-mă, în tine, anotimp!” – 2021

Și iarăși a venit toamna și iarăși „se numără bobocii”, dar nu înainte de a săruta ultima rouă a florilor de pe dealuri, rămase aproape nude sub dezmierdul luminii stelelor cărora nu cred că le-ar păsa dacă s-ar ofili și ar muri.

Of! Nostalgia asta de anumite meleaguri vizitate de curând, mă face să îmi prind dorurile în năvoade precum pescarii, să mă afund în abisuri, unde clepsidrele timpului lucrează la numărătoarea inversă a firelor de viață ce își doresc libertatea sau, să merg, să merg prin pădurile cântate în poezie să le privesc continuu, să fiu iarăși martoră la schimbarea straielor cu cele ale iernii.

Eh! Dorul de natură se răsfață răscolind puterea gândului, înlănțuindu-mi tot trupul cu emoțiile acumulate, ferecându-le cu zeci de lacăte și mă zidește odată cu ele în mănăstirile unde piciorul a călcat, mâna a făcut cruce, gura a rostit rugăciune și inima păcătoasă a cerut iertare.

Acum, rămân des în pragul ușii, cu mâinile în buzunare căutând clipele și oamenii care m-au făcut părtașă la aprinderea Citește restul acestei intrări »


Țara Lăpușului – invitație la lectură și descoperire…

22/09/2021

În cadrul proiectului „Maramureșul autentic, prin file de carte” vă prezentăm cartea doamnei Mărioara Rozica Bot, „Vacanță în Țara Lăpușului”, prin care autoarea încearcă să aducă mai aproape de vizitatori câte puțin din tot ce înseamnă Țara Lăpușului, Maramureș.

Prin urmare, vă invităm mai întâi să lecturați, iar apoi să parcurgeți măcar câteva din obiectivele acestei zone descrise în paginile cărții de față.

Lectura – Grigor Livia, Citește restul acestei intrări »


Ţara Lăpuşului, o ţară de români înnobilaţi (V)

10/09/2021

Jurnal din anii ciumei Covid 19

de Vasile LECHINȚAN 

A vorbi despre nobilimea română, care şi-a păstrat identitatea etnică românească şi de la primirea diplomei de înnobilare din secolele vechi până la noi, este şi o spargere a unui clişeu adânc înrădăcinat în conştiinţa publică, acela că românii au fost în istorie toţi, dar absolut toţi, numai şerbi la nobilimea ungară. Acest clişeu a fost mereu cultivat, mai ales în perioada comunistă, când etalarea exploatării omului de către om în trecut era la mare cinste, era însăşi fundamentul ideologiei „construirii noii societăţi a proletariatului”. Istoria trebuie văzută, însă, cu nuanţe, aşa cum a fost. De aceea ne bucurăm că a existat şi o lume liberă românească, de ţărani liberi, neaserviţi. Se sparge astfel şi clişeul că nobilii români, în totalitate, au trebuit să treacă la altă religie după înnobilare, şi s-au maghiarizat. S-a folosit şi aici exemplul câtorva nobili, din zona Haţegului şi Maramureşului, înnobilaţi în secolul al XV-lea mai ales, care, într-adevăr, s-au maghiarizat în timp, precum cei din familia Cândea, care au devenit Kendeffi, Chindriş, care au devenit Kenderesi, Drag, care au devenit Dragffi etc. Dar acestea sunt cazuri izolate faţă de mulţimea românilor înnobilaţi care nu şi-au lepădat neamul, tradiţiile şi credinţa. Am văzut, în Ţara Lăpuşului, vom vedea şi în Ţara Chioarului, cum români înnobilaţi în secolele XVI-XVII traversează secolele până la noi cu prenume curat româneşti: Urs, Lup, Ionuţ, Todor, Iuon, Vasilia, Petre, Niculai, Ştefan, Gavrilă, Irimia, Costan, Alexa, Simion, Iacob, Gligor, Macovei, Toma, Chifor, Tănasie, Ilie, Ilisie, Dumitru, Nistor, Ignat, Maftei, Marcu, George, Filip, etc.

Să urmărim, în continuare, fenomenul înnobilării unor români din Ţara Lăpuşului.  Citește restul acestei intrări »


Conexiuni peste timpuri și spații

21/07/2021

de dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Zilele trecute, mi-au parvenit volumele „Epihia în stil valah”, „Anotimpurile unei țigănci” și „Călare pe milioane de dolari”, semnate în anii 2003-2006 de prozatorul Romulus Zaharia. Acestea veneau din lada de zestre a fiului scriitorului, botezat și cu prenumele tatălui, ajuns împreună cu soția sa Florica prin Țara Lăpușului, la întâlniri de mare interes național organizate aici sub emblema revalorificării experienței românești din industria casnică a textilelor.

Știe multă lume din România că doamna Florica Zaharia a performat în domeniul său de expresie plastică și în cel de definiție „textilele”, mai ales în perioada celor trei decenii în care a condus Departamentul de specialitate din cadrul Metropolitan Museum of Art New York. Odată cu intrarea în pensie, s-a reîntors ACASĂ și a întemeiat la Băița (Hunedoara) cel mai important Muzeu al Textilelor din Europa! Despre isprăvile sale, câte le știam din publicațiile accesate, Citește restul acestei intrări »


Ţara Lăpuşului, o ţară de români înnobilaţi (II)

23/03/2021

Jurnal din anii ciumei Covid 19

de Vasile LECHINȚAN

Statutul de ţară românească demnă pe care o avea prin secole Ţara Lăpuşului era dată, desigur, şi de acei români liberi, înnobilaţi mai ales în secolul frământat al XVII-lea transilvan. Principii Transilvaniei nu aveau cum să nu răsplătească mai cu seamă pe puşcaşii lor ce apărau cetăţile Gherlei, Dejului, Chioarului, sau participau la războaie şi la expediţii militare, dând dovadă de curaj şi de fidelitate faţă de ţară şi faţă de principi. Să ne imaginăm astfel pe un mic nobil român (un fel de chiabur, cum i se zicea unui ţăran mai bogat până la colectivizare), scoţându-şi din ladă hainele cele bune şi banii, înarmându-se cu arcul cu săgeţi şi puşca, luându-şi rămas bun de la soţie, copii, mamă, bunică, îndreptându-se cu sluga sa, tot înarmată, spre tabăra militară şi de acolo la război, sau la expediţii militare în Ţara Românească, în Polonia şi în alte locuri îndepărtate. Aceasta era datoria nobililor de atunci, inclusiv şi a celor lăpuşeni. Sigur că majoritatea ţăranilor erau iobagi şi în Ţara Lăpuşului, la marea nobilime maghiară. Dar ei aveau în nobilimea românească mereu o raportare de viaţă liberă, neaservită, şi astfel căutau mulţi să iasă din această stare de aserviţi şi fenomenul înnobilării este presărat pe tot întinsul secolului al XVII-lea mai ales. Să trecem în revistă câteva familii de nobili români, pe sate lăpuşene, dispuse în ordine alfabetică.

Baba, com. Coroieni

1405: Prima atestare documentară; se presupune că acest sat românesc a fost întemeiat de un cneaz – afirmă Kadar Jozsef.

1553: Aparţine de cetatea Ciceului; voievod era Ioan Maxin şi cneaz Todor.

1590, înainte de -: Principele Sigismund Bathory donează Baba lui Petru Maxin din Drăghia.

Băiuţ, comună  Citește restul acestei intrări »


Ţara Lăpuşului, comoară de secole a toponimelor româneşti (III)

17/03/2021

Jurnal din anii ciumei Covid 19

de Vasile LECHINȚAN

Cu fiecare creaţie a altui sat în această lume fabuloasă a toponimelor româneşti intrăm parcă într-o poveste a limbii române de demult, cu urşi, lupi, zimbri, măguri, poieni, poieniţe, feţe de dealuri, feţişoare, alunişuri, făgeturi şi făgeţele, văi cu ulmi, plopişuri, frăsinişuri, leurdişuri, preluci, pâraie, izvoare, moine, obcine, obârşîi, dumbrave, şesuri, coaste, guri de văi, vâlcele, maluri, zăvoaie etc., totul înscriindu-se într-o poveste pe care o trăiau zilnic strămoşii noştri.

Să urmărim, în continuare, pe sate lăpuşene, dispuse în ordine alfabetică, comoara limbii române istorice.

Strâmbu-Băiuţ, com. Băiuţ    Citește restul acestei intrări »


Bazinul Lăpuşului, leagăn de secole al limbii române

27/02/2021

Jurnal din anii ciumei Covid 19

de Vasile LECHINȚAN

Port popular din Suciu de Sus, Țara Lăpuşului

În lucrarea austriacului Ignaz Lenk von Treuenfeld, apărută la Viena în 1839, se descrie şi bazinul râului Lăpuş, care străbate o „ţară românească” veche, cu o identitate etno-culturală specifică. Lăpuşul este un afluent principal al râului Someş şi izvorăşte în munţii Ţibleşului. Lenk pomeneşte de următoarele toponime româneşti ale traseului acestui râu (cu munţi prin care trece şi afluenţi ai săi) (parantezele îmi aparţin, iar transcrierile sunt făcute după regulile pomenite anterior): Ţibleş, Poiana Zimbrului, Porchi, Dealu Şpanului, Breaza, Aluniş, Dumnezău (în original Dumnyezeou), Dealu Caşelului, Coplopi, Aruncaş, Vârvu Fuz, Dealu Gimii, Dealu Barcului, Cârlior, Dealu Runcului sau Dealu Sărnii şi ruinele Cetăţii Chioar, Varaştină sau Dealu Domoriu, Dealu Mesteacănului, Piatra Cozlii, Dealu Viilor, Dealu Şterna, Cornecu, Dealu Fraşului, Dealu Hagăului, Dealu Hirzi, Dealu Glodului, Dealu Măgurii, Beşerei, Damian, Dealu Popii, Măgura, Vârvu Săcăturii, Muncel, Dealu Spânzu, Măgura, Vârvu Gucii, Dealu Pietrisăului, Dealu Bodârle, Suplai, Dealu Tăuşor (în original Djálu-Tuusor), Poiana Caselor, Dealu Pietrii, Vârvu Comorii, Dealu Runcului, apoi pâraiele: Valea Aranioş, Valea Tiuşii, Valea Borşa, Valea Coşilor, Valea Stejerului, Valea Ferice, Valea Rea, Valea Topliţii, Valea Mesteacănului, Valea Napradului, Valea Vădurele, Valea Husie, Valea Poieniţii, Valea Piroşii, Valea Şoimuşenilor, Valea Ilondii, Valea Gâlgăului, Valea Glodului, Valea Măgurii, Valea Căpâlnii, Valea Muncelului, Valea Caselor, Valea Poitru, Valea Copianului, (pârâul) Căpriorii, Valea Ur[i]ului din Jos, Valea Coşdrioarii, Valea Gârbăului, Valea Mihăileşti, Valea Baţii, Valea Ţibleş etc.  Citește restul acestei intrări »


 MĂNĂSTIREA ROHIȚA – MARAMURES: ȚINUT DE BASM ȘI LEGENDĂ, SPIRITUALITATE ȘI DUMNEZEIRE

06/11/2020

de Vasile BELE

Am pornit în demersul meu scriitoricesc de la Evanghelia Duminicii a VII-a după Rusalii – Vindecarea a doi orbi şi a unui mut din Capernaum – Matei 9, 27-35.

În vremea aceea, pe când trecea Iisus, doi orbi se ţineau după El strigând şi zicând: Miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David! Iar după ce a intrat El în casă, au venit la El orbii şi Isus i-a întrebat: Credeţi că pot să fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne! Atunci S-a atins de ochii lor, zicând: După credinţa voastră fie vouă! Şi s-au deschis ochii lor. Iar Isus le-a poruncit cu asprime, zicând: Vedeţi, nimeni să nu ştie. Dar ei, ieşind, L-au vestit în tot ţinutul acela. Şi plecând ei, iată au adus la El un om mut, având demon. Şi, fiind scos demonul, mutul a grăit. Iar mulţimile se minunau, zicând: Niciodată nu s-a văzut aşa ceva în Israel. Dar fariseii ziceau: Cum domnul demonilor scoate pe demoni? Şi Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor„.

De această dată, gazda noastră, va fi, mănăstirea Rohița – un ținut de basm și legendă, un ținut născut și renăscut din cenușă, în urma unui blestem rostit de către călugării trăitori în acele vremuri ale istoriei. Cerând binecuvântarea părintelui stareț, protosinghelul Vasile Filip, am pornit la drum pentru a cerceta și a afla cât mai multe lucruri frumoase și deopotrivă interesante, Citește restul acestei intrări »


EMIL I. BOZGA – despre poezie

23/06/2020

Poezia este modul meu de a gândi uneori. Dincolo de vorbe, dincolo de trăirile zilelor obișnuite cu care mă confund repetitiv, poezia este locul unde mă așez și vorbesc cu mine despre tot ce văd, despre tot ce simt, despre ce și cum trăiesc. Fără poezie aș fi mai sărac cu o mie de cuvinte.

M-am născut și am crescut acolo unde poezia putea fi recitată de foșnetul pădurii de brad, de ciripitul păsărilor când se crepa de ziuă sau de murmurul cristalin al izvoarelor ce curgeau de pe toate dealurile. Da! Acolo… în Maramureș… în Țara Lăpușului… comuna Suciu de Sus… acolo unde oamenii își dădeau „Bună ziua!”, ori de câte ori se întâlneau. Am ales să rămân alături de bunicii mei acolo la țară. Ei m-au crescut și educat așa cum nimeni nu ar fi făcut-o mai bine. Înconjurat fiind de tot ce are natura mai frumos, inspirația și dragul de a scrie poezie a fost doar o chestiune de timp… Citește restul acestei intrări »


Ionel Sima iubind îngereşte…

19/02/2020

de Gelu DRAGOȘ

Poetul Ionel Sima, de loc din Suciu de Sus, Ţara Lăpuşului, s-a afirmat tot mai pregnant în ultima vreme, atât prin volumele publicate („Cărări printre stele” 2013; „Copacul Iubirii” 2017; „Frânturi din suflet” 2018; „Roua florilor de primăvară” 2019; „Lumina gândurilor” 2019), cât şi prin apariţiile cu poeziile Domniei sale în reviste prestigioase, din care amintesc: „Calendarul Maramureşului”, „Armonii Culturale”, „Contraste Culturale”, „Caietul Cenaclului Literar”, „Din Vatra Satului”, „Mărturii Maramureşene”, „Izvoare Codrene”.

Lecturându-i poeziile pot să afirm că Ionel Sima, în majoritatea poemelor sale, aduce un elogiu Iubirii, în toate formele ei. Pentru el Divinitatea este aşa cum a înţeles-o de mic de la părinţi şi bunici, nu iese deloc din perceptele biblice, iar Femeia înseamnă motorul acestei lumi: femeia-mamă, femeia-soţie, femeia-iubită, femeia-prietenă, copilă. Ea reprezintă jumătatea şi echilibrul lui.

Deşi par versuri livreşti, uşoare, în acest nou volum  numit „Gânduri răzleţe”, Citește restul acestei intrări »