Despre mânie, gloanțe și eliberare

de Otto HAVRAN

Biserica Reformată din Târgu Lăpuș (1856)

De la invaziile repetate ale tătarilor la bătăliile Revoluției pașoptiste din anii 1848-1849, Târgu Lăpuș nu a fost scutit de vrăjmășiile vremilor. De-a lungul anilor am tot auzit legende despre urmele lăsate de gloanțe pe elementele metalice de la vârful turnului Bisericii Reformate, ridicate la 1856.

Curiozitatea nu mi-a fost satisfăcută decât de povestioarele aproape anecdotice, dacă n-ar fi fost nefericite. Se spune că venind în fruntea Armatei Roșii de „eliberare”, o femeie urcată pe un vehicul militar a deschis focul înspre înălțimi cu arma sa automată. Din globul de „aur” plin cu vin s-a revărsat atunci toată licoarea bahică. Se mai spune că localnicii euforici au răbufnit după anii ocupației ungaro-germane și încurajați de ruși, au tras în turlă. Despre ultima zi a ocupației germane din oraș aflăm din cartea despre comunism a autorului Ștefan Bellu. Era în Octombrie 1944. Armatele româno-ruse intrau în Târgu Lăpuș. O unitate germană ascunsă în satul Cufoaia se retrăgea spre Pietriș, de unde spera să-i oprească. Rușii, care-i credeau pe nemți încă în sat, au tras cu tunurile asupra Cufoaiei. Câțiva localnici cu sânge rece au improvizat

STOICENI – PERLA PIERDUTĂ A ȚĂRII LĂPUȘULUI

de Otto HAVRAN

La doar 5 km nord de Târgu Lăpuș, la poalele masivului vulcanic Șatra Pintii, satul Stoiceni e cunoscut azi ca leagănul copilăriei îndrăgitului nostru rapsod Grigore Leșe, care a văzut aici lumina zilei în 1954. Trecutul acestei localități, însă, vorbește despre aristocrați ingenioși și o apă minerală recunoscută pentru calitățile sale în întreaga Europă.

Numele de Stoiceni provine de la cneazul Stoica Iuga și e menționat întâia oară în 1598. Sat cu 25 de familii în 1750, a trecut de-a lungul secolelor în stăpânirea diverșilor reprezentanți ai aristocrației maghiare. În 1786 ajunge în posesia familiei aristocrate Eszterházy unde va rămâne o vreme. Cel care a scris primele informații despre Stoiceni a fost scriitorul Torma Károly

Ţara Lăpuşului, comoară de secole a toponimelor româneşti (III)

Jurnal din anii ciumei Covid 19

de Vasile LECHINȚAN

Cu fiecare creaţie a altui sat în această lume fabuloasă a toponimelor româneşti intrăm parcă într-o poveste a limbii române de demult, cu urşi, lupi, zimbri, măguri, poieni, poieniţe, feţe de dealuri, feţişoare, alunişuri, făgeturi şi făgeţele, văi cu ulmi, plopişuri, frăsinişuri, leurdişuri, preluci, pâraie, izvoare, moine, obcine, obârşîi, dumbrave, şesuri, coaste, guri de văi, vâlcele, maluri, zăvoaie etc., totul înscriindu-se într-o poveste pe care o trăiau zilnic strămoşii noştri.

Să urmărim, în continuare, pe sate lăpuşene, dispuse în ordine alfabetică, comoara limbii române istorice.

Strâmbu-Băiuţ, com. Băiuţ   

Ţara Lăpuşului, comoară de secole a toponimelor româneşti (II)

Jurnal din anii ciumei Covid 19

de Vasile LECHINȚAN

„Ţesătura”, mai bine zis “broderia” de secole a teritoriului locuit de români cu toponime (nume de locuri din fiecare sat, târg, oraş), în toate provinciile româneşti, îşi aşteaptă încă cercetătorii. Visez la o astfel de lucrare, în zeci de volume, cu toponimia satelor din Transilvania (cu Maramureşul, Sătmarul, Bihorul, Aradul, Banatul, Caraşul), Moldova, Basarabia, Muntenia (cu Oltenia), Dobrogea, pe bază de documente istorice, atestate pe trepte de timp, lucrare de realizat, în colaborare, de lingvişti şi istorici. Când se va realiza acest deziderat, abia atunci putem spune că suntem o ţară aşezată. Şi mai ales astăzi este nevoie de aşa ceva, când şi la ţară, pe mulţi nu-i mai interesează cum s-au numit sau se numesc anumite locuri din satul respectiv, la şcoli nu se mai ocupă de acest tezaur minunat al colţului de patrie al fiecăruia, tezaur lăsat ca zestre de strămoşi. De precizat că toponimele culese de monograful comitatului Solnoc-Dăbâca, şi anume de Kádár József, au unele neclarităţi, apar cuvinte deformate, schimonosite – cum se zice în popor, culese greşit, din cauză că autorul nu stăpânea la perfecţia limba română şi paleografia. Am pus în paranteze drepte cuvântul corect, reieşit din altă treaptă istorică, dar şi cuvântul posibil, cu semnul întrebării. E necesară, aşadar, şi cercetarea surselor documentare originile folosite de Kádár József. Să urmărim, în continuare, pe sate lăpuşene, dispuse în ordine alfabetică, comoara limbii române istorice.

Libotin, com. Cupşeni

1766: Grui lui Poieni, Zăvoiu lui Timbuş, Răstoci, Rătunda, Valea Trestie, La Tier, Gura Văii Resulor, Vale Frasinilor, Gialu Corbului, Poienile Iosipeşti, Vale lui Magdo, Pădure între Libotine, Voie [Valea] lui Balc, Gialu Maluntui, Prisac, Râu Libotinului – pârâu.

1864: Valea Bârnelor, Faţa Lazurilor, Valea lui Balcu, Lazu lungu, Zăvoiu lui Blaznicu, Dealu Corbului, Rotunda, Valea Resitzelor, Valea Merilor, Fundătura, Roşicie, Valea Zimbrelor, Dosu lui Malden Budaie, Valea Rusului, Dealu lui German.

Măgoaja, com Chiuieşti   

Ţara Lăpuşului, comoară de secole a toponimelor româneşti

Jurnal din anii ciumei Covid 19

de Vasile LECHINȚAN

Privind în interiorul localităţilor „Ţării Lăpuşului” avem un „covor” minunat de toponime româneşti creat de-a lungul secolelor de românii băştinaşi ai acestei frumoase ţări, fiecare sat având o zestre specifică potrivit ansamblului geografic şi, desigur, sensibilităţii poporului de rând. Toponime maghiare sunt în doar două localităţi: Dămăcuşeni şi Târgu Lăpuş, localităţi înconjurate de sate româneşti. Să urmărim, aşadar, pe sate lăpuşene, dispuse în ordine alfabetică, comoara limbii române istorice. De precizat că toponimele au fost culese de monograful comitatului Solnoc-Dăbâca, şi anume de Kadar Jozsef, din documente din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi din secolul al XIX-lea, anul fiind menţionat la începutul înşirării toponimelor (respectând regula de transcriere menţionată anterior). Am inclus, fireşte şi denumirea românească a localităţii, de la prima atestare documentară, acolo unde există această situaţie.

Baba, com. Coroieni

1405 (prima atestare documentară): Baba. Kadar Jozsef scrie că probabil denumirea vine de la cneazul satului, sat care este atestat atunci că era românesc şi aparţinea de cetatea Ciceului.

1864: Foroiele, izvoare; Dumbrava, pădure întinsă; Batalău, pădure mare; Tău, două pâraie unite.

1898: Buciumeni.

Băiuţ, comună

1864: Izvoru lui Mihai, pădure de fag și loc de ardere a cărbunelui; Pleşca, tot astfel; Prislop, pădure de fagi; Văraticu, brădet; pârâul Băiuţului, izvorăşte din Prislop.

1898: Fundac, Capra, Dâmbu lui Bulciug, Calvaria, Prislop (1336 m.), Văratic (1353 m.).

Boiereni, aparţine oraşului Târgu Lăpuş 

„Trăinicia poemului”

INVITAȚIE

Persoană de contact: Dan Bucă,
purtător de cuvânt
tel.: 0755-112726

Avem deosebita plăcere să vă invităm la evenimentul cultural „Trăinicia poemului”, la care va fi prezent E.S. Dl. Fuad Karim Saliba Kokaly, Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al Statului Palestina în România.

Manifestarea culturală se desfășoară, în data de 5 aprilie a.c., de la ora 11.00, la Casa de Cultură „Vasile Latiș” din Târgu Lăpuș, sub patronajul Instituției Prefectului – Județul Maramureș, organizată în parteneriat de către Consiliul Județean Maramureș, Asociația Nord pentru Cooperare și Integrare și Editura Proema, cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local Târgu Lăpuș.

Vor fi lansate următoarele volume:

1. „Trăinicia poemului” – Selecție din lirica română și palestiniană contemporană (ediție bilingvă română-arabă)
2. „Mari poeți palestinieni”, două antologii lirice a poeților palestinieni Mahmoud Darwish și Samih Al Qasim
3. „Antologie lirică” – Vasile Latiș
4. „Starea de miracol” – Ioan Filip

S-a întrunit Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Maramureș

COMUNICAT DE PRESĂ

Persoană de contact: Anca Goja,
purtător de cuvânt
tel.: 0740-192451

Luni, 10 iulie, la Palatul Administrativ din Baia Mare, Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Maramureș s-a reunit în ședință, condusă de prefectul Sebastian Mihai Lupuț, președintele CJSU. Ordinea de zi a cuprins două puncte:

1.Aprobarea Planului de măsuri pentru diminuarea potențialelor efecte negative ale caniculei și secetei pe teritoriul județului Maramureș pe anul 2017;

2.Aprobarea Centralizatorului privind pagubele produse de fenomenele hidrometeorologice periculoase pe teritoriul județului Maramureș, în perioada 20 februarie – 24 iunie 2017.