Rânduri dintr-un carnet

„Tataia” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

Dacă vântul ar bate dinspre tine,
Viaţa ta s-ar amesteca printr-a mea;
Şi petalele surâsului tău mi s-ar lipi de gene.
E aşa de tânăr sufletul în mine,
Cum netedă, nuiaua de alun
Se-ngeamănă pe-o ramură mai veche!
Precum un ceas, de-am potrivi al nostru vis de noapte,
Ne-am întâlni-n seninuri, făr’ să ne ştie lumea.
Mă uit pe geam să văd cum trece timpul;
În gările lui am lăsat uneori câte-o iubire…
Cu mâna, nu, dar cu privirea
Mă pot sprijini şi pe nori;
Să mă caţăr să aflu gânduri uitate
Sau vise de noapte pierdute în zori.
Amândoi avem slujbe cuminţi:
Tu-mparţi pâine prin porturi,
Eu şterg parbrize de suflet.

Lingvistică

„Tataia” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

„Prune văratice” (Ion Georgescu-Muscel)

Ce scump se plămădeşte româna de la ţară!
Mi-e dor s-aud ţăranii dintr-un târg de vite:
ogoare de cuvinte şi păşuni de vorbe,
cărări de atribute şi lunecuş de verbe
fac peisaj cu soare, privelişte de vară…
Ce snobul „intuieşte”, săteanului „îi dă prin cap”;
Unul priveşte „circumspect” iar altul „cu luare-aminte”;
Cum bine a zis Coşbuc: „din când în când”
în a lui duioasă privelişte de seară,
În Maramu’ e „mai amu şi mai mintenaş iară”.
Te-ai pomeni cum naşte poezie
slova picată-n dungă, dintr-o mie…
Să se ştie pe tot cuprinsul cătunului:
Furtuna nu este soţia furtunului…
Că de iei vid-ul din David,
rămâne DA
Sau de iei seama din ce parte şi-ncotro,