de Anca SIMA
Tatăl perfect nu există în realitate, însă un tată prezent mereu în viaţa copilului este totuşi, în ochii acestuia, un tată perfect.
Tatăl meu şi-a dorit un băiat, dar, cum universul a spus nu, a primit doar două fete: pe sora mea mai mare şi pe mine – „feciorul” lui tata, cum obişnuia să-mi spună în copilărie.
Am copilărit în Finteuşu Mare, în frumosul ţinut al Chioarului, satul în care, în fiecare duminică, sau de câte ori este posibil, răsună vocile puternice ale bărbaţilor satului, membri ai corului bărbătesc din localitate, adunaţi la repetiţii.
Fiind membru al corului, tata a avut multe concerte, atât în ţară, cât şi în străinătate, fapt ce-l încânta foarte mult. Când se întorcea acasă ne povestea cu mult entuziasm despre locurile vizitate şi ne împărţea multaşteptatele cadouri – ne ştia preferinţele, ne aducea de toate, şi dulciuri, şi haine, şi jucării, care întotdeauna erau pe gustul nostru, iar hainele, în afară de faptul că erau frumoase, deosebite, după ultima modă, ni se şi potriveau, el mi-a adus prima cutie cu farduri din viaţa mea, o adevărată surpriză, care m-a bucurat enorm; nici mamei nu uita să-i aducă ce ştia că-i place, în schimb, lui îşi cumpăra doar uneori câte ceva, îl interesa mai mult să-şi procure, pentru a încerca să aclimatizeze în Finteuş, diverse plante exotice, la noi: butaşi de viţă de vie din soiuri deosebite, rădăcini de dafin, kiwi, măslin etc. Citește restul acestei intrări »