Efectele nocive ale folosirii telefoanelor mobile

21/03/2020

de Alexandru PLEŞEA

Cât mai poți sta fără telefon mobil?

La această întrebare încă participă toată populația planetei unde cablurile și antenele de telefonie sunt în zare. Peste 4.5 miliarde de oameni îl folosesc.

Radiațiile electromagnetice pe care telefonul le primește de la aceste antene sub formă de radiofrecvențe neionizate afectează în timp țesutul pe lângă care stă.

Ca și cum ai scurtcircuita la frecvență mică un grup de celule umane. Cu iubirea de viață pe care încă o mai ai (sper), stai și te gândești în tihna momentului prezent – oare acele celule cât pot rezista în mine?

De departe copiii sunt mai afectați decât adulții în folosirea excesivă.

Sistemul lor nervos în creștere continuă Citește restul acestei intrări »


Dependent de smartphone-ul tău?

13/11/2019

de Radu Eugen CĂTANĂ

Nu este un mare secret că adolescenții au o relație complexă cu tehnologia. Se așteaptă să folosească tehnologia atât în sala de clasă, cât și în afara acesteia, își gestionează viața socială prin diverse aplicații și platforme de social media și folosesc tehnologia pentru a rămâne organizați și implicaţi în multe activități. Uneori, utilizarea telefonului lor este legată de activități recreative și îi poate ajuta să-şi elimine stresul, dar alteori își folosesc telefoanele pentru a ține pasul cu viața lor ocupată. Asigurarea că utilizarea tehnologiei pentru copii nu duce la stres mai mare pentru ei nu este o sarcină ușoară; nu există nicio modalitate de a elimina activitatea tehnologică stresantă.

Deși nu există un diagnostic recunoscut de „dependență de smartphone”, este normal ca părinții să se întrebe dacă obsesia aparentă a unui adolescent pentru un smartphone se califică ca un comportament adictiv. La urma urmei, poate fi incredibil de frustrant să încerci să ții o conversație cu cineva atunci când nu își poate scoate ochii de pe smartphone. Citește restul acestei intrări »


Drumul către Marte

22/07/2015
Motto: „Trecutul, prezentul şi viitorul locuiesc simultan în fiecare om, poziţionarea pe axa timpului fiind doar o chestiune de convenţie.” (Manualul tehnologiilor inovative)

Octavian_Lupu_19_03_2015-1de Octavian LUPU

Spaţiul cosmic se întindea la nesfârşit în faţa navei ce înainta cu o viteză apropiată de cea a luminii. Noile tehnologii de construcţie permiteau trecerea la nivel subcuantic a interacţiunii dintre particulele ce compuneau imensul corp zburător şi structura spaţio-temporală a universului. În urmă rămase Pământul, un obiect rotund şi albastru plutind în vastitatea infinită a cosmosului. Călătoria nu dura mult, doar o oră din momentul trecerii pe modul de deplasare rapidă, dar percepţia celor din interiorul navei asupra timpului se dilata substanţial. Şi acest paradox constituia principalul obstacol al traversării spaţiului interplanetar, indiferent de distanţă.

Problemele tehnice fuseseră rezolvate cu succes graţie tehnicilor de simulare computerizate. Nimic nu scăpase ochilor vigilenţi ai proiectanţilor asistaţi de roboţi industriali ce operau cu delicateţe şi precizie oriunde era necesar. Testele dure din lumea imaginară generată în laborator puseseră în evidenţă toate lacunele de concepţie şi toate greşelile de execuţie ale navei cosmice. Dar, dincolo de tehnologie, veriga cea mai slabă rămânea fiinţa umană.

Paradoxul vitezei luminii determina, din raţiuni de conservare structurală, dilatarea timpului perceput în interiorul navei, deşi obiectiv rămânea acelaşi în condiţii exterior măsurabile. Prin urmare, pasagerii voiajului cosmic experimentau o extindere a câmpului conştiinţei asupra detaliilor percepute sau trăite vreodată. Practic, tot echipajul uman intra pe durata călătoriei într-o lume fantastică, în care umbra trecutului, experienţa prezentului şi proiecţia viitorului erau surprinse simultan. Citește restul acestei intrări »