Diarium Academicum Septentrionis (X)

de dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare.

4 iunie 2009. Grupul Școlar „George Barițiu” Livada (județul Satu Mare). Sărbătorirea celor 60 de ani de „fiin­țare”. Simpozion: „Spiritualitatea cul­turală a lui George Barițiu”. Intervenții despre marele bărbat al Nației Române: prof. Monica Popescu (director), prof. Elisabeta Kirchmajer – Donca, Luminița Dudaș și Laurențiu Dudaș (Arhivele Statului din Satu Mare), Săluc Horvat, prof. univ. dr. ing. Viorel Pop, dr. Teodor Ardelean, prof. univ. dr. Gheorghe Pop, prof. univ. dr. Gavril Ardelean…

1 decembrie 1985. În ziarul „Pentru socialism”, Vasile Radu Ghenceanu comentează elogios importantul eveniment științific din peisajul cultural local. După zeci de ani de „absențe” din acest câmp al laureaților, volumul „Graiul, etnografia și folclorul zonei Chioar”, apărut în 1983, a fost distins cu Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române. Coordonatori: Gheorghe Pop și Ioan Chiș-Ster. Cartea a apărut sub egida Comitetului de Cultură și Educație Socialistă al județului Maramureș (președinte: dr. Octavian Bandula) și Centrului de Îndrumare a Creației Populare

O altfel de istorie

de dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

După ce vineri, 22 decembrie 1989, a apărut pe piață ultimul număr (An XL, 10.612), al ziarului „Pentru Socialism”, „Organ al Comitetului Județean Maramureș al PCR și al Consiliului Popular Județean”, iată că sâmbătă, 24 decembrie, stările de lucruri modifică esențial peisajul presei locale maramureșene. Chioșcurile sunt invadate de „Graiul Maramureșului”, „Cotidian al Consiliului Județean Maramureș al Frontului Salvării Naționale”, Anul I, nr. 1. Așa s-a decupat și decuplat istoria atunci, iar azi când lecturăm numărul 10.000, putem privi înapoi cu desăvârșită obiectivitate.

Vineri, numele „Nicolae Ceaușescu” era pomenit „înzecit”, nu doar prin relatările de la Ședința Comitetului Politic Executiv al CC al PCR sau de la „Marea adunare populară a oamenilor muncii din Capitală” (ziarul publicând integral „Cuvântarea tovarășului Nicolae Ceaușescu”), dar și prin cartografierea așa-ziselor adunări generale

Diarium Academicum Septentrionis (IX)

de dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare.

14 iunie 1936. Are loc Congresul artiștilor plastici din Transilvania și Banat, convocat de Aurel Popp și János Thorma, care a hotărât înființarea Sindicatului Artelor Frumoase. Din Maramureș a mai participat și Gheza Vida, remarcat mai ales pentru sculpturile sale.

Noiembrie 1934. Gazeta „Bányai Lapok” („Pagini băimărene”) publică prima cronică despre Gheza Vida, intitulată „Un nou talent”. Materialul se încheie cu o concluzie categorică: „Gheza Vida trebuie elogiat și ridicat în slăvi, pentru că el este omul viitorului”.

7 septembrie 2001. A plecat dintre cei vii prof. univ. dr. Pompiliu Teodor, mare istoric român, Membru corespondent al Academiei Române din 13 noiembrie 1990. S-a născut la 19 iulie 1930 la Ilia, în județul Hunedoara. Studii la Deva și Cluj. Teza de doctorat în 1970, cu titlul „Samuil Micu. Istoric”. Specializare la Viena. Cercetător, cadru universitar, șef de catedră. Deschizător de drum în domenii precum istoria ideilor, iluminismul românesc, istoria bisericii. Actuala generație de buni istorici ai României îi datorează formarea marelui cărturar. Substanțialitatea conținuturilor,

„MaraMedica” – manifestare științifică și expozițională medicală, într-o locație inedită

Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare este gazdă și parteneră a evenimentului „MaraMedica” – manifestare științifică și expozițională medicală, organizată de Camera de Comerț și Industrie Maramureș în parteneriat cu Colegiul Medicilor din Maramureș, ajunsă la ediția a XVIII-a.

Deschiderea a avut loc joi, 16 martie, la ora 11:30, în Sala de conferințe a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare, în prezența domnului director dr. Teodor Ardelean, iar lucrările pe sesiuni au continuat în aceeași sală și la Fondul Documentar al Academiei Române.

Peste 1000 de medici participă, fizic și online, până în 18 martie, la sesiunile organizate de Colegiul Medicilor Maramureș, creditate EMC, iar în Salonul Artelor, respectiv în zona Ludotecii, 11 expozanți din București, Cluj și Maramureș îi așteaptă pe medici la standuri pentru a le face cunoscută oferta de produse și servicii medicale.

„Foloasele învăţăturii”

de dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare.

Cea mai „măruntă” carte premiată de Academia Română, în sensul dimensiunilor ei fizice este „Foloasele învăţăturii”, semnată de Petre Dulfu. Lucrarea a apărut în anul 1902 la Biblioteca „Steaua” (nr.12) şi a fost răsplătită în acelaşi an cu Premiul Adamachi, la propunerea lui Grigore Ştefănescu. Acesta scrie, printre altele: „Deşi mică în întinderea ei, este foarte meritorie prin scopul său şi pentru că autorul, într-o limbă curată şi populară, arată ţăranilor starea de înapoiere în care se află ei, faţă de cei din străinătate; şi-i sfătuieşte că pot să ajungă şi ei la acest bun traiu şi la progresele pe toate căile igienice şi economice, dacă se vor pune cu stăruinţă să înveţe carte.”

Acum*, la 110 ani de la acest eveniment, cărticica lui Dulfu este încă de mare actualitate. Dacă dăm la o parte „perdeaua de păianjeni”, în sensul că azi analfabetismul nu mai constituie o chestiune majoră şi că ţăranii sunt deja „emancipaţi” în stil european, rămân celelalte „învăţături despre învăţătură” care nu şi-au pierdut „actualitatea”. Iar dacă judecăm în ce meandre a intrat învăţământul românesc nu vom putea decât să ne întoarcem spre spusele lui Dulfu cu admiraţie.

Dacă atunci problema se lega de cei ce nu ştiu carte, azi se leagă de cei ce nu ştiu cum să folosească

Diarium Academicum Septentrionis (VIII)

de Dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare.

Noiembrie 1923. Apare la Satu Mare prima publicație de cultură, „Icoane maramureșene”, având subtitlul „Revistă de cultură, sub redacția lui George Mihail Zamfirescu” și deviza „Nu va sădi în suflet ură – ci dragoste de lumină și adevăr”. Primul număr este dedicat dascălului neamului, Gheorghe Lazăr – și este semnat de acad. Ștefan Meteș. Mai întâlnim poezii de Al. Macedonski și nuvela „Gazda cu ochii verzi” de G. M. Zamfirescu. În numerele următoare vor fi prezentate diverse cărți de: Eminescu, Alecsandri, M. Sadoveanu, I. Slavici ș.a.

Noiembrie 2015. Lucrarea lui Săluc Horvat „Mihai Eminescu, Repere bibliografice. Dicționar cronologic”, apărută în Colecția „Academica” a Editurii Tipo Moldova Iași (director: Aurel Ștefanachi) în anul 2013, cu un „Cuvânt despre Eminescu” de Mircea Popa, este propusă pentru un Premiu al Academiei Române chiar de academicianul Grigore Brâncuș. Oferim aici un fragment din „Recomandare”: „Cartea… este o amplă explorare documentară privind viața și opera eminesciană, precum și, fapt foarte important, detalii ale receptării acestora de-a lungul timpului. Sunt adunate laolaltă date

Simpozion „Petre Dulfu – scriitor, pedagog, traducător

Petre Dulfu, autor de basme, poet, profesor, traducător și doctor în filozofie, membru al Societății Scriitorilor Români, s-a născut la Tohat, Sălaj (astăzi în județul Maramureș), pe 10 martie 1856. Biblioteca Județeană din Baia Mare, în semn de prețuire a operei sale și recunoaștere a contribuției la dezvoltarea învățământului românesc, îi poartă numele și își omagiază, în fiecare an, patronul spiritual, prin diferite evenimente. Și anul acesta colectivul bibliotecii a gândit o serie de activități, între care și simpozionul „Petre Dulfu – scriitor, pedagog, traducător”, prilejuit de împlinirea a 167 ani de la nașterea scriitorului, desfășurat la Fondul Documentar al Academiei Române din cadrul bibliotecii.

Autorul intrat în umbra personajului său, Păcală, s-a remarcat prin activitatea didactică susținută în decursul a 40 de ani, care l-a impus ca pedagog desăvârșit și deschizător de drum, prin metodele didactice moderne și aplicative folosite în cariera sa. A redactat numeroase manuale școlare pentru diverse domenii: abecedare, cărți de citire în limba română, aritmetică, geografie, filosofie etc. Dintre acestea s-au remarcat Etica sau morală filosofică și Noțiuni de estetică. A primit premiul Academiei Române pentru Isprăvile lui Păcală, precum și pentru traducerile din Euripide, considerate cele

Petre Dulfu – 167 de ani de la naștere

de conf. univ. dr. Ștefan VIȘOVAN

Vineri, 10 martie 2023 Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” a marcat printr-un reușit simpozion împlinirea a 167 de ani de la nașterea patronului ei spiritual. Au vorbit despre personalitatea lui Petre Dulfu dr. Teodor Ardelean, dr. Florian Roatiș și dr. Ștefan Vișovan – toți cercetători în cadrul Centrului de Cercetare și Documentare Baia Mare al Academiei Române.

Petre Dulfu
(10 martie 1856, Tohat – 31 octombrie 1953, București)

Născut la 10 martie 1856 în Tohatul Sălajului (azi localitate componentă a Ulmeniului Maramureșului), Petre Dulfu se numără printre cei mai valoroși fii ai acestui „nord statornic”. S-a afirmat ca un talentat poet, ca un neîntrecut versificator și priceput traducător, fiind totodată un apreciat pedagog și filosof. Tatăl său, Chifor, provenea dintr-o familie de țărani harnici și înstăriți, iar mama, Gafia, era fiica preotului Ioan Bran. De altfel, familia Bran de Sălaj a dat țării mai mulți intelectuali de valoare, dintre care se disting Petru Bran, bunicul lui Petre Dulfu (1821-1877), cu studii teologice la Blaj, fost protopop de Satu Mare și preotul Laurențiu Bran (1865-1942), unchiul lui Petre Dulfu, care este primul traducător al lui Mihai Eminescu în limba maghiară. Învățătorul Grigore Bran, un alt unchi, i-a descifrat lui Petre Dulfu tainele limbii române, învățându-l să scrie și să citească și insistând să fie trimis la studii temeinice. Așa se face că Petre Dulfu ajunge în Baia Mare, unde parcurge clasele primare în cadrul Școlii Confesionale Românești Greco-Catolice și apoi clasele secundare I-VI, în limba maghiară, la Gimnaziul din localitate, fiind caracterizat ca un elev „excepțional cu laude și sârguincios”. Clasele a VII-a și a VIII-a le va urma la Liceul Piariștilor din Cluj, absolvindu-le cu calificative maxime în luna iunie 1876. În același an se înscrie la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din Cluj. Tot aici, în anul 1881, își susține teza de doctor în litere, intitulată Activitatea lui Vasile Alecsandri în literatura română – redactată în limba maghiară, în care prezintă personalitatea covârșitoare a bardului de la Mircești, dar subliniază că poezia română nu și-a atins încă apogeul, fiind departe de vârful evoluției sale. Tezei îi este atașat un grupaj de poezii traduse de Petre Dulfu în limba maghiară. În același an Petre Dulfu pleacă la București, unde va rămâne pentru tot restul vieții. În Capitală

Un nume pe măsura bibliotecii ce îi poartă numele

de dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare.

Petre Dulfu
(10 martie 1856, Tohat – 31 octombrie 1953, București)

Pentru bibliotecari ziua de 10 martie este ziua lui Petre Dulfu. Deşi nu e o „cifră rotundă”, e o zi de sărbătoare. Nu solemnă, ci discretă. Nu cu flori şi drapele, ci cu emoţii şi sentimente.

Petre Dulfu a fost un mare cărturar al timpului său, dar şi al tuturor „timpurilor” de după El. S-a născut cu şase ani mai târziu decât Eminescu, dar i-a fost cu adevărat contemporan, în sensul clasic al cuvântului. A debutat, ca şi Eminescu, în Revista „Familia”. Eminescu s-a suit la ceruri în 1889, iar Petre Dulfu în 1953. Aşadar, a avut fericirea să cuprindă şi alte perioade de istorie literară. A fost, probabil, unul dintre cei mai fericiţi autori români, operele sale fundamentale fiind tipărite în… zeci de ediţii. Când intra o nouă ediţie în librării, alte sute sau mii de oameni se „luptau” să o cumpere. A fost, astfel, unul dintre cei mai populari scriitori ai… poporului! Da, „ai poporului”, cu adevărat, nu doar ai unei elite oarecare!

Spun acum toate acestea mai ales pentru că mulţi istorici şi critici literari îl „tratează” ca pe un scriitor minor. Adică, pentru aceşti „domni” un om de talia lui Petre Dulfu, cu o operă atât de complexă, care a fost citit de milioane de români, care a fost „povestit” de 4-5 generaţii, de la străbunicii noştri şi până la nepoţii noştri, este mai puţin important decât un autor din zilele noastre ce-şi vinde cu greu câteva volume şi care-şi face loc „cu coatele” în istoria literară pentru a mai încăpea şi el!

Punem aşa problema pentru că suntem convinşi de valoarea general-culturală a operei lui Petre Dulfu şi ne îndoim de aserţiunile axiologice ale unor istorici şi critici literari ai momentului, care îl uită pe marele scriitor.

Simpozionul „Petre Dulfu – scriitor, pedagog, traducător” – 167 ani de la naștere

Vineri, 10 martie

ora 11.00, Fondul Documentar al Academiei Române

Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare organizează simpozionul „Petre Dulfu – scriitor, pedagog, traducător”, cu ocazia împlinirii a 167 ani de la nașterea patronului spiritual al instituției.

Vor vorbi despre Petre Dulfu și opera sa: dr. Teodor Ardelean, dr. Florian Roatiș, dr. Ștefan Vișovan.