Asociaţia „Limpedea” Baia Sprie în colaborare cu Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” organizează vernisajul expoziţiei „Peisagistică”, ale cărei lucrări au fost realizate în cadrul celei de-a 8-a ediţii a Taberei de pictură de la Pensiunea „Limpedea”.
Expun: George Dan, Vasile Dragoș (Satu Mare), George Petrea, Vasile Ostahi (Republica Moldova), Charlotte Lawrence (Anglia), Bertalan Kovacs, Nicolae Pop.
de dr. Teodor ARDELEAN, Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare, Redactor-șef al revistei „Familia română”.
Mare atenţie la hieroglife! A nu le interpreta corect, poate duce la erori greu de îndreptat!
Acest îndemn este formulat în istoria ştiinţei atunci când e vorba de marele savant german Athanasius Kircher (1602-1680), cel care, prin inventivitate şi prin profunzime, a fost considerat „superstarul ştiinţific” al secolului său şi „egalul” lui Leonardo da Vinci, cu toate că a dat greş în încercările sale de a descifra hieroglifele egiptene.
În zilele noastre ceea ce se întâmplă în societate mai ales când e vorba de rezultatul unor alegeri constituie teren de multă dezbatere şi seamănă într-un fel cu hieroglifele.
Votul este un element de preţ în societăţile democratice, un lucru sfânt am putea zice. Deci rezultatele votului pot fi considerate… hieroglife („litere sfinte”). Cu toate acestea, se găsesc foarte mulţi comentatori care interpretează aceste rezultate în chei greşite, culpabilizând comunităţi pentru că au ales persoane pe care unii sau alţii nu le agreează.
de dr. Teodor ARDELEAN Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare, Redactor-șef al revistei „Familia română”
Coeficientul de insinuare a prostiei în societatea românească depăşeşte toate limitele de până acum. Principalele ştiri ale celor mai influente posturi de televiziune sunt axate pe relatarea evenimentelor din două cupluri ce erau şi nu mai sunt în relaţie de cuplu. Asta ni se dă şi cei ce ne hrănesc în felul acesta susţin că asta merităm pentru că asta interesează în primul rând poporul român.
Nimic mai fals, jalnici telemangeri! V-aţi luat după tirajul unor tabloide care aduc zilnic o astfel de „furajare” poporului. Şi vă lăudaţi acum că daţi telespectatorilor ceea ce ei „îndrăgesc”!
Fac parte din categoria oamenilor care întâlnesc mulţi oameni zilnic. Toată lumea se plânge de halul în care am ajuns şi de tipul de informaţii cu care suntem bombardaţi. Şi aproape toată lumea tânjeşte după ştiri curate, utile, sobre, adevărate… Şi după „alte modele”, individuale sau colective, Citește restul acestei intrări »
de dr. Teodor ARDELEAN Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare
Am primit recent, cu dedicația autoarei, albumul-carte „Trecând prin timp”, volumul al II-lea, octombrie 2019 – ianuarie 2022, al scriitoarei profesor Lucia-Elena Locusteanu din Cluj-Napoca, apărut la Editura Nadiei Fărcaș, „Ecou Transilvan”.
Peste 500 de pagini, cu alte multe sute de ilustrații stau mărturie și chiar devin garant de veridicitate pentru mirifica trecere prin timp a unui intelectual român din generația aristocraților cuvântului, format la lumina marilor luminători și mentori ajunsă la rându-i în aceeași postură pentru alte multe generații urcătoare prin cultură.
Mărturisesc că, deși cunosc sute de profesori din aceeași generație, pe care spiritul vocațional i-a ridicat la nivelul marilor performeri ai învățământului, nu am la ora actuală nicio alternativă de comparație cu doamna Locusteanu, pe care am descoperit-o în urmă cu mai bine de un deceniu la o lansare de carte moderată de subsemnatul, în care autorul era regretatul Octavian Butuza, fost elev al Domniei Sale. Mi-a trimis ulterior cărțile editate, pe care nu doar că le-am parcurs cu fior profesional, dar le-am și recomandat unor cadre didactice băimărene, căci volumele constituiau cu adevărat o reală tribună experimental-didactică.
de dr. Teodor ARDELEAN Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare
Zilele trecute un vechi amic din urbea noastră mi-a făcut, în doar câteva cuvinte, o radiografie extrem de interesantă. „Tu ai cea mai mare problemă în a-ţi administra propriile succese. Iar succesele îţi vin pentru că ştii să vezi la alţii numai părţile bune…”. Constatarea, venită din partea unui om simplu, nesofisticat prin cursuri de propulsare profesională, m-a făcut să-mi aduc aminte de o spusă a lui Sigmund Freud, marele savant în delicatul domeniu al psihiatriei. Şi, aducându-mi aminte spusa, mi-am închipuit că şi „marele doctor” a întâlnit un om cu multă minte (sau mai mulţi!), tot dintre cei cu „certificare” de la şcoala vieţii. Zis-a Freud: „Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu îmi este superior prin ceva!”. Când studenţii au auzit această aserţiune au dat drumul unui râs special, mascat de grija de a nu râde când nu este cazul. „Dar, domnule profesor, Dvs. sunteţi superior tuturor celor pe care îi cunoaştem… Cum puteţi susţine aşa ceva?” – a îndrăznit unul dintre studenţi. „Mai gândiţi-vă la ce v-am spus! Şi încercaţi şi voi, cu fiecare om pe care îl întâlniţi, să găsiţi la el acel „ceva” care cu adevărat să vă fie superior!”.
Da, aşa este. Fiecare om ne este superior prin ceva. Poate e mai blând, sau poate mai năvalnic, în vremuri care cer asemenea calităţi. Poate e mai cumpătat… Mai profund… Mai răbdător… Mai aşezat în vorbe… Mai bun la suflet… Mai călăuzit de lumină… Mai meticulos… Mai organizat… Mai autentic… Mai grijuliu… Mai moderat… Mai harnic… ş.a.m.d.
Mihail Diaconescu (n. 8 noiembrie 1937, Priboieni, Muscel, azi Argeș – d. 25 martie 2020, București)
de dr. Teodor ARDELEAN Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare, Redactor-șef al revistei „Familia română”
Eram la o lansare de carte în Bucureşti, la Muzeul Literaturii Române. Şi pentru că printre argumentele mele despre persoana „lăudată” am folosit sintagma „actuosa essentia”, trimiţând apoi direct expresia spre concretul lucrurilor (amintindu-l pe „profesorul” Mihail Diaconescu, venit acolo doar ca să conversăm despre ale noastre), multă lume a rămas în „convulsie intelectuală”. Încerc să elucidez. Da, „actuosa essentia” înseamnă că e vorba (într-o operă!) de spiritul profund, cel care lucrează discret şi intim în oameni, rod al providenţei, proniei sau… progresului! În oameni sau în istorie!
Este şi cazul Profesorului Mihail Diaconescu. În numărul despre Mănăstirea Lainici al revistei „Familia Română” am publicat un comentariu la albumul său superb, neîntrecut până acum, ce oglindeşte viziunea artistică a picturii din această „vatră de spiritualitate românească”. Nu bănuiam că prin acest articol îl voi recuceri pe Domnul Profesor, cu care mă cunosc de vreo douăzeci de ani, de pe baricadele „luptelor culturale”. Dar ştiu acum că, prin publicarea în nr. 4/51 a articolului doamnei Monica Duşan „Mihail Diaconescu în monografii critice”, fac un pas, nu numai „înainte”, ci mai ales înaintea altora. Căci a scrie despre Mihail Diaconescu este deja o datorie culturală. Citește restul acestei intrări »
de dr. Teodor ARDELEAN Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare, Redactor-șef al revistei „Familia română”
dr. Volker Wollmann
Am adus din Germania, de la Obrigheim, un microbuz cu cărți donate de prietenul meu și-al nostru Volker Wollmann, inimos cercetător român, de origine german din România și cu atestat axiologic de „român din Germania”. Stabilisem că acesta va fi un „rod al toamnei” acestui an, după ce în anul trecut un microbuz similar, poate chiar mai „scump” (n.n. – cu mai multe atlase, albume, enciclopedii) ne-a făcut să organizăm chiar o „recepție festivă”.
Consemnarea de față are și virtutea recunoștinței, pentru un mare om de cultură ce ni s-a dat să ne fie contemporan. Ca vârstă ne desparte circa un deceniu de viață, dar atunci când ne așezăm la taifas, în calitate de alumni ai aceleiași „Universitas napocensis” și ai aceleiași facultăți ce îmbină istoria cu filosofia, pare că am fost colegi de amfiteatru, ambii găsind în marea clepsidră a timpului galeriile cu numele cele ilustre care au făcut din „alma mater” clujeană matrice de formare determinantă pentru aristocrația spiritului transilvan. David Prodan, Constantin Daicoviciu, Ștefan Pascu, Citește restul acestei intrări »
de dr. Teodor ARDELEAN Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare, Redactor-șef al revistei „Familia română”
Una dintre publicaţiile cele mai importante ale fraţilor noştri aromâni se intitula „Zborlu a Nostru”. Adică, pe româneşte „Zborul nostru”. Revista era condusă de marele mentor cultural şi spiritual Vasile Barbă, de la Freiburg. Ideea din titlu însemna că pentru a-şi salva limba şi cultura aromânii trebuie să-şi ia „zborul” spre înălţimile proprii. Adică să-şi identifice „vîrfurile” istorice şi să-şi orienteze confraţii spre acele ţinte de viaţă care să nu scape din vedere „emanciparea aromână”, oriunde s-ar afla.
Pentru români ideea zborului spre ţinte proprii a fost foarte prezentă şi cultivată la începutul secolului XX. Era vorba de curentul unionist, în toată splendoarea acestui vis, iar ideea de „zbor” a venit de la unul dintre cei mai înflăcăraţi adepţi ai acestui curent: Aurel Vlaicu. Citește restul acestei intrări »
Din agenda activităților culturale ale zilei, se distinge vernisajul a două expoziții-eveniment: o vitrină de carte „30 de cărți – 30 de repere”, care reprezintă darul făcut de oamenii de seamă ai Maramureșului, exprimând, prin creațiile lor, frumosul, autenticul, dar și caracterul infailibil al acestui ținut și expoziția „Gazeta administrației județene – oglinda activității Consiliului Județean Maramureș” (organizată în colaborare cu săptămânalul „Gazeta de Maramureș), ambele fiind realizate pentru marcarea a 30 de ani de activitate ai Consiliului Județean Maramureș.
Evenimentul moderat de bibliotecar dr. Vlad Bondre a avut loc la Sala de lectură „Gheorghe Pop de Băsești” și s-a bucurat de prezența directorului bibliotecii, dr. Teodor Ardelean, a jurnalistului Nicolae Teremtuș, de la Gazeta de Maramureș, a cititorilor aflați în bibliotecă, precum și a unor colegi bibliotecari.
de dr. Teodor ARDELEAN, Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare, Redactor-șef al revistei „Familia română”.
Universul interogativ este extrem de complex și conține bogății incomensurabile. Se zice, de obicei, că e ușor a pune întrebări, dar cei ce afirmă asta nu sunt în pas cu situațiile problematice și dilematice ale cunoașterii, unde conținutul chestionat trădează starea de docticitate. De aici și formula sentențioasă din popor: „Ai grijă ce întrebi ca să nu-ți trădezi chiar toate prostiile!”.
– „De ce este bine și sănătos pentru noi ca oameni temeinici să vizităm peșteri?”. Unii vor zice că motivul este constituit din bogăția de frumos ce ne înconjoară într-o astfel de vizită subpământeană. Alții, că printr-o călătorie de acest fel ne creștem imaginația artistică, natura lucrând aici în maniere de un alt tip de fascinație. Dar până la urmă cred că cel mai important element al unei astfel de „tangențe” este dat de faptul că… în peșteri Timpul se uită altfel la noi! Ne privește prin fereastra orgoliului derivat din faptul că 1 cm sau 2 cm de stalactite (sau stalagmite) cresc într-un interval uriaș de timp. Așadar în peșteri oamenii trebuie să învețe să înțeleagă ce e răbdarea și la ce e necesară. Zilele noastre „suferă” de multe boli sociale, iar lipsa răbdării este una dintre acestea!
– Cum îți poate salva Matematica viața? Cei mai mulți nu cred în necesitatea perseverării în această „disciplină” ce s-a așezat în piramida științelor în locul „suprem”. Ei consideră că dacă poți face operațiuni Citește restul acestei intrări »
Publicat de angelasimionca 
e-Bibliotheca septentrionalis 