Testamentul lui Aristotel

25/06/2014

foto_Delia Florea_Biblioteca

(Corpus Aristotelicum)

de George PETROVAI

Actul I
(Dimineaţa vieţii)

Când tinereţea mă-mboldea,
vedeam în om acea fiinţă
ce zeilor porunci le-ar da
de şi-ar schimba vrerea-n putinţă.

Mă deruta adeseori
cu-a sale ifose pieptişe –
zvâcniri de gâză-ntemniţată
în plasa sorţilor furişe.

Dar ca unealtă grăitoare,
n-avea de-a face cât de cât
cu mintea-n dârză căutare –
era biped, şi doar atât!…

Din şcoala platoniciană
am stors cam tot ce se putea,
neadmiţând că lumea-ar fi
doar în Idei cum este ea.

Căci nu poţi omul natural
să ţi-l explici prin omu-n sine,
decât mergând spre infinit
călare pe regresiune, Citește restul acestei intrări »