precum de strajă. între zodii

13/10/2011

printre mobile vechi

şi manuscrise presărate decadent,

se hrănea cu speranţă…

o zi care să-i aducă mai Binele…

ajunsese să îmbrăţişeze colţul luminos

doar de dragul umbrei…

ştia ca nimeni altcineva să-şi pudreze

specialul său „trompe d’oeil”,

savurînd o pînză deşartă…

nimeni nu-l putea răscoli,

pentru că era Perfectul…

Străbunii lui fuseseră, cîndva,

imperfecţi, dar apoi s-au recompus…

şi dincolo de neguri….

şi mai devreme decît simpli…

şi chiar mai mult de-atît…

uita mereu monotonia hrăpăreaţă,

însă era atîta nehotărîre…

dincolo de perdeaua zdrenţuită, răsărise …

simţea, înmiresmînd, Frumosul …

Adevăr grăit-ai

spuse străjerul Luminii –

de-acum eşti pavăză pe tărîmul

de dincolo de valea plîngerii …

Citește restul acestei intrări »