BUCURIA COPILĂRIEI

18/06/2021

de Gabriela Genţiana GROZA

Zori de Cireșar –
petale de caprifoi
înmiresmate

Privesc uneori evoluția copiilor în zilele acestea, după izolarea care ne-a fost impusă tuturor în urma apariției șmecherului de Virusache. Dacă adulții și bătrânii au înțeles mai mult sau mai puțin despre ce este vorba, mă impresionează micuții care la un moment dat au rămas închiși în casă. La Tinca în județul Bihor, unde ne aflăm, condițiile de apropiere dintre oameni revin încet, încet la normal. Îmi place să-i văd pe copii deplasându-se cu bicicleta spre Băile din localitate și înapoi spre centru, glăsuind voioși. Cei care merg pe jos și ne cunosc ne salută și ne grăiesc politicoși.  Citește restul acestei intrări »


LA TINCA VIȘINU-I ÎN FLOARE

10/04/2019

de Gabriela Genţiana GROZA

Prima zi a săptămânii este una specială în comuna Tinca, județul Bihor, localitate așezată pe malul râului Crișul Negru. Gospodarii din mai multe localități rurale vin cu produse obținute prin munca lor și le vând aici la piață. Dacă nu ai întâlnit de mult pe cineva sau dorești să afli știri despre el, locul din piață e cel bun în acest sens. Noi venim la Tinca de peste o jumătate de secol de când ne-am căsătorit, eu fiind prahoveancă iar soțul meu bihorean din satul Gurbediu. Părăsesc forfota târgului și mă îndrept spre localul din centrul comunei al Liceului Teoretic „Nicolae Jiga” unde învață elevii claselor primare. Cu învățătorii de aici am colaborat cu drag încă de la primele mele apariții editoriale ale cărților de poezii și povestiri pentru copii. Dinspre marginea comunei zăresc două personaje, dintr-o poezioară de-a mea, care se îndreaptă spre o altă piață aflată, de data aceasta, în poiana din pădurea apropiată comunei.


CU DOVLECII LA VÂNZARE


Iese ursul la plimbare
Și-ntâlnește-o vulpe mare
Cu un sac plin de dovleci
Și-o întreabă: „Unde pleci?”
Merg cu marfa la vânzare
În poiană-n Piața Mare.
– Dă-mi și mie un dovleac,
Pentru tine e un fleac!
– Eu mă tem c-ai să te-îneci
Cu semințe de dovleci,
Mergi mai bine în pădure
Și mănâncă fragi și mure.
Uite, ia și două mere,
Mă grăbesc, la revedere! 

Citește restul acestei intrări »


SĂ TRĂIEŞTI, MAICA MEA!

19/07/2013

Haibun

de Gabriela Genţiana GROZA

O adiere –
printre spicele coapte
cosaşii săltând

gabriela-gentiana-grozaLa Tincuţa, cum îmi place mie să numesc comuna Tinca, Tenke, în maghiară, fiecare îşi vede de treaba lui. Sunt şi au fost şi aici localnici plecaţi la lucru, în Italia, mai cu seamă. Dar şi în Spania, Anglia, Germania, Olanda, Franţa, America etc. Cu sacrificiile de rigoare, şi cu realizările sau cu decepţiile pe care le simţi în conversaţiile întâmplătoare cu cei care şi-au încercat norocul peste tot în lume. Tincuţa mai are şi oameni bătrâni sau mai tineri plecaţi, de data asta, „dincolo”, unde suntem aşteptaţi toţi, fără să ştim de ce şi când. Vecinii noştri, decedaţi pe neaşteptate într-un accident stupid de circulaţie, ne spuneau uneori că n-ar dori să rămână unul fără altul. Clipa nefericită i-a luat pe amândoi deodată anul trecut în sâmbăta Paştelui. A rămas gospodăria lor singură, aşteptând o rezolvare a situaţiei create ad-hoc. Alt vecin a făcut infarct şi a căzut cosind iarbă, acum patru ani, la vremea amiezii, în grădina unui tincan. Familia rămasă fără el a luat drumul bejeniei, „la Italia” cum spun nepoţii rămaşi fără „toto”, pe care îl iubeau tare mult. S-au aclimatizat de urgenţă copiii, noilor condiţii, printre străini, unde n-au cum să zburde ca aici, la Tincuţa. Merg acolo la grădiniţă, dar, când se întorc acasă, nu au voie să iasă la joacă, să nu-i deranjeze pe vecinii lor. Vara, Seba şi Alex vin cu drag aici, cu părinţii şi bunica văduvă, câteva zile, la căsuţa în care s-au născut. Aleargă nestingheriţi prin curtea plină altădată de orătănii şi, mai ales, însufleţită de glăscioarele lor vesele. Sunt tare bucuroasă când îi revăd şi ei simt acest lucru. Le ofer dulciuri şi îmi mulţumesc: „graţie”, în limba lui Cicero. Citește restul acestei intrări »


Prietenii mei liberi…

09/07/2012

Teo Groza

de Gabriela Genţiana GROZA

Luna lui Cuptor îmi aduce vestea că Vara se topeşte şi ea de fierbinţeala sosită, se zice de prin Africa. Oricum, lăsând la o parte orarul Naturii de care are cine să se ocupe, de acum cel mai fantastic moment mi se pare cel intrării copiilor în vacanţă. De unde până mai zilele trecute îi vedeam trecând spre şcoală cu ghiozdanul ca un gheb crescut pe spate, iată-i acum intraţi în leneveala de refacere a forţelor. Teo va avea în septembrie 4 ani şi a trecut la grupa mijlocie. Grădiniţa a intrat în vacanţă şi l-am adus la Tinca, prima lui şedere cu noi , departe de părinţi. Citește restul acestei intrări »