POEZII PENTRU SUFLETUL MEU – Revistă de literatură, artă și cultură. Nr. 6/2021

(fondată în 30 octombrie 2018 la Montreal, Canada)

Cu noi o purtăm, țara ni-i-n suflet,
Plecat-am și-am luat țara cu noi,
Ni-i încrustat pe-al inimii pamphlet,
Acolo-i țara, unde suntem noi!

 

Ne curge-n vine sângele român,
Oriunde-n lume pașii ne poartă,
Aer respirăm cu român plămân
Ca nația, ni-i sculptată-n soartă.

 

Pâine mai dulce ori mai amară,
Am înghițit trăind în depărtări
Și-n suflete ne-mpurpura o țară
Și-un tricolor pudrat de sărutări.

 

Și n-am uitat dulcele nostru grai,
Care răsună și-n soare și-n ploi,
În noi trăiește, român colț de rai,
Acolo-i țara, unde suntem noi!

(Acolo-i țara, unde suntem noi, autor Mihaela CD)

(recenzie)
de Vasile BELE

Mulțumesc dragi prieteni de peste ocean! Cu respectul cuvenit și cu prețuire profundă, vă anunț, mulțumindu-vă și în acest moment, că am primit coletul cu revistele. O mare bucurie! O altă realizare literară pentru care meritați, din adânc de suflet, felicitări!

Cu un Editorial – Viața, un miracol, semnat de către senior editor Johnny Ciatloș Deak, foarte frumos elaborat, cu profesionalism, din care am să redau o frântură, de maxim interes obiectiv: „Datorită vremurilor pe care le trăim tindem să programăm totul înainte, practic trăim mai mult pentru viitor decât pentru prezent. Nimeni nu ne poate asigura viitorul, așadar fii fericit pentru acest moment. Momentul de față este viața ta, clipa următoare este incertă. Nimeni nu ne poate asigura viitorul așadar fii fericit pentru acest moment. Momentul de față este viața ta, clipa următoare este incertă. Nu irosi nicio secundă

Ce vremuri… Ce oameni erau…

MOTTO: În casa aceasta a locuit un om, / avea în grădină flori și roșii / și dimineața îl trezeau cocoșii, / iar fructele le lua direct din pom! // […] în jur era tot veselie, / dar, anii au fugit ca… hoții. // Acum n-ai ce să mai admiri, / omul a plecat, de mult, spre stele, / lăsând aicea toate cele / și un crâmpei de amintiri, // care… vor dispărea și ele… (Titina Nica Țene, „Zădărnicie”)

de Angela-Monica JUCAN

Locuiam în Cluj, într-un modest cartier de case. Între două colțuri de stradă, cu vecinii din dreapta, stânga, de vizavi, eram în relații foarte apropiate.

Vara-iarna, toată lumea întreținea și curățenia stradală, cât ținea gardul fiecăruia (nici vorbă să o fi făcut Sfatul Popular –„primăria” de-atunci), inclusiv (vara) partea carosabilă (care era de pământ). Când ningea, cine ieșea mai devreme dădea două-trei lopeți de zăpadă și în partea de trotuar a vecinilor din dreapta și din stânga, nu se zgârcea la lucru nici dacă data următoare se nimerea să fie tot el primul. Zăpada de pe carosabil o tasau mașinile care treceau ocazional pe-acolo.

Cam toți aveam porci și găini. Nimeni nu se plângea de miros. Porcii îi tăia măcelarul, dar veneau și bărbații din jur să ajute proprietarii la ținut animalul. Când era la pârlit, apăreau și copiii, să primească ureche și coadă. Din carne și din mezeluri, se făcea pachet pentru vecini, fie că au ajutat, fie că nu, fiindcă fiecare tăia porcul în altă zi și cu alt măcelar (de regulă, amator, nu profesionist), deci rețetele

CULTURA ȘI DRAGOSTEA DE APROAPELE NOSTRU ÎN VREMURI DE RESTRIȘTE

(recenzie)

de Vasile BELE

„Dumnezeu este iubire, și cel ce rămâne în iubire, rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămâne în el”, (I. Ioan 4, 16).

Volumul CULTURA ȘI DRAGOSTEA DE APROAPELE NOSTRU ÎN VREMURI DE RESTRIȘTE, apărut la Editura Proșcoala, Râmnicu Vâlcea, ISBN 978-606-014-467-0, pag. 176, un volum îngrijit de Iuliana RADI și Zenovia ZAMFIR.

„Cultura este frumusețea și viața fiecăruia dintre noi, ea include multe aspecte ale existenței umane, cel mai important fiind aspectul spiritual”, pag. 3. „Să deschidem larg fereastra sufletului nostru să intre lumina din belșug, să intre lumină, să devenim făpturi de lumină, să devenim soli ai luminii, să avem sufletul ca o floare care se înalță spre lumina dumnezeiască”, pag. 3.

Un volum excepțional, „croit”, într-o perioadă extrem de tulbure, controversată, bulversată, întoarsă „cu susu-n jos!”. Nevoia de frumos, de bucurie, de bine, de împlinire este evidentă acolo unde „arde” un suflet nobil, un suflet care pune în prim plan, nu persoana lui, ci a aproapelui său. Mai sunt astfel de români. 

„Agora literară” – penultimul număr din anul 2015

de Angela-Monica JUCAN

Numărul 27 (an 8, septembrie 2015) al trimestrialului „Agora literară” editat de filiala Cluj a Ligii Scriitorilor din România, a ieşit de sub tipar cu un conţinut interesant şi variat ca tematică, genuri şi specii literare şi publicistice. În 32 de pagini plus copertele a doua şi a treia se concentrează un mare număr de texte (numai cele poetice sînt vreo 80, fără a număra şi epigramele).

O excepţională poezie – „Unora nu le place poezia” de Ion Cristofor – deschide revista şi apare împreună cu traducerea ei în catalană realizată de Pere Bessó. Marin Ifrim, deşi nu este de formaţie filologică, ştie la ce să se uite când citeşte o carte şi face o prezentare pertinentă, condensată, fără afirmaţii amabil-edulcorate, poeziei Lucreţiei Picui. Îl găsim şi pe altă pagină, cu un poem. Versuri sensibile prin simţământ şi cerebrale prin exprimare, pline de prestanţă şi toate (cinci) cu „ceva de spus” găsim sub semnătura lui Liviu Vişan. Mesaj cald conţin şi poeziile lui Emanoil Iuonaş – despre cărări divine printre aştri şi prin satul tradiţional românesc. Interesant şi sensibil este poemul în proză „Exerciţii de echilibru” al Mihaelei-Alexandra Raşcu. Nicolae Cabel dedică Poetului naţional un poem aforistic, apel la dreaptă cumpănă. Melania Rusu Caragioiu apare cu un sonet – „Seninul ochilor” – ţinut în bună parte în canoanele speciei (performanţă mai rară astăzi, când totul se liberalizează). Demnă de atenţie este poezia „Pantofii tăi” scrisă în notă umoristică de Iacob Voichiţoniu, poezie „drăguţă”, dar nu „simplă”.