Toamnă

20/11/2019

de Cosmin LAURAN

Când frunzele vor trece
și toamna va veni,
cu tine-n cer voi merge
și-acolo te-oi păzi.

Citește restul acestei intrări »


TOAMNA…

04/11/2019

de Nelu DANCI

Toamna frunza îngălbenește,
Pădurea e veștedă și ea,
Turma din munte sosește,
Că minten vine iarna.

Ne anunță cu stupoare,
Că vine iarnă geroasă
Și ne-am pregătit, noi, oare,
Cu ce trebuie la casă?

Citește restul acestei intrări »


Născut marţi, toamna

22/11/2014

MOTTO: Scriu pentru „aproapele meu” fără să „mărturisesc strâmb”,
fără să-i „poftesc muierea” şi fără să-i „poftesc niciun lucru”
în schimb
(Aurel Pop)

de Angela-Monica JUCAN

Aurel Pop

Aurel Pop

Nu ştiu de ce am impresia că era o zi de primăvară – parcă timpurie – şi nu alt anotimp când m-am pomenit la serviciu cu cineva care venise pur şi simplu să mă cunoască! Pot spune că nu eram „mai prejos” (dintr-un anumit punct de vedere), fiindcă nici mie nu-mi era necunoscut numele Domniei Sale. Ne intersectaserăm mai ales prin revistele ARP ale generosului Artur Silvestri (pomenit cu drag fie în veci), eram şi într-un volum colectiv realizat de acelaşi nemuritor Artur Silvestri. Ba, eu aveam chiar un ascendent: că îl şi bârfisem odată şi o dată (de bine, cu Mariana).

Era dr. Aurel Pop (pe atunci drd.).

Da, era sigur primăvară – deduc pentru că a trecut oarecare timp până când, în zi de toamnă adâncă, acelaşi an, am fost chemată la direcţiune să mi se dea de făcut caietul biobibliografic „Aurel Pop – 60”.

20100224133545421_0001_

manuscris Aurel Pop

Am adunat cu această ocazie – cum se face – date biografice şi odată cu ele aveam să adun repere ale unui destin strict artistic – cu data naşterii (22 noiembrie nu e data reală) eliberată din memoria familiei, care însă a reţinut cu precizie ziua de marţi a unui sfârşit de octombrie sau început de noiembrie (clar zodia Balanţei); cu o copilărie începută într-un loc şi continuată în altul, fără a se putea spune că şi încheiată acolo, fiindcă nu atinsese vârsta majoratului când s-a dus să-şi întâmpine tinereţea tocmai la Arad; cu începuturi de cu vreme ale afirmării în creaţia literară; cu semne din zvon de ghioc şoptind despre artistul complex care s-a ocupat un timp, cu mult succes, şi cu desenul, şi cu sculptura în lemn. Aveam să cunosc totodată câte ceva din câmpul de forţe al stelei sale care i-a măturat în traiectoria ei tot mai bine drumul de îndeletnicirile lumeşti, până a rămas curat frisonul cultural euperturbat deseori de furtuna ridicării în slava premiilor literare, a numeroase distincţii, a recunoaşterilor, a încredinţărilor de funcţii sau poziţii, a afilierilor la organizaţii culturale, a dobândirii unui important statut şi a unor titluri ştiinţifice. Dar am şi înţeles că Fortuna i-a cerut plată grea, în monedă de nervi, de energie, de seriozitate, de perseverenţă, de constanţă, de neodihnă, de răbdare, de conştiinciozitate şi corectitudine. Citește restul acestei intrări »


Sonet apoteotic

26/10/2014

de Mihai LITINSCHI

O,-nsingurată Toamnă cu plete răvăşite
De crizanteme prinse pe-o aripă de vânt,
Mai adu-i înc-o dată străbunului pământ
Paleta de tablouri şi daruri înmiite!

images (1)

Mai leagănă-mi pădurea de-aramă ca din basme,
Să-şi culce prepuielnic covor de frunze moi
Pe tainica potecă spre care amândoi
Am apucat-n transă – sfielnice fantasme.

images

Ce linişte solemnă mi-a potopit fiinţa
Cu-ndemnuri de candoare şi pură fantezie!
De vrajă şi căldură mi s-a umplut conştiinţa,

images

Mă simt apoteotic, tu eşti ca o Poezie…
Prea-buna noastră Toamnă, îngăduie-ingerinţa
De-a ne trăi prin tine – o dragoste târzie!… Citește restul acestei intrări »


Trecerea prin ani… prin timpuri…

12/11/2012

intre lumi _ Foto Adrian Pop

de Adrian POP

un an
un timp
o vreme doar
aşteaptă albatrosul tronul
de dincolo de orizont
o lună magică e zvonul
de zbateri reci dinspre apus
şi-a cuibului ce-n raze scaldă
fiorul cerului nespus Citește restul acestei intrări »


poem octombrăratec

10/10/2011


Din frunze ce se-nchid în amănunte
De prin păduri ce-şi stivuiesc tăcerea
O vietate dintr-un vârf de munte
Începe-n lume-a şti ce e durerea
Departe de tumultul casei unde
Mijise ochi şi-şi începuse rostul
Domesticit nicicând n-a fost să fie
Deşi în lume rătăcea ca prostul
Trecând peste iluzia de-o clipă
Tribut plătit încrâncenării sale
A retrăit un anotimp cu zâne
În burguri falnice, medievale

Citește restul acestei intrări »


Doamne! …desiş de toamne…

29/09/2011

e toamnă-n petale
şi-n foşnete rare
o vară am stins în cuvinte
culoarea din frunze
în sfinte altare
cu blîndă lumină s-alinte…

nici vîntul, nici piatra
desişul de bolţi
nu-şi caută iute scăparea
e doar aşteptare
la margini de porţi
tivind de alături cărarea…

ajunge şi timpul
cel mult obosit
odihna în loc să-şi răstoarne

Citește restul acestei intrări »