Trădarea lui Iisus

12/04/2015

foto_Adrian Pop

de Cornel MĂRGINEAN

Trădarea este fie cea a vânzării, fie cea a abandonării.
Situarea între limitele celor două personaje biblice, cele ce înfăptuiesc aceste trădări, este plaja în care se regăsesc muritorii. Cea de sus este desolidarizarea în care apostolul Petru s-a regăsit prin lepădare. Cea de jos, a vânzării, este limita pe care a ajuns-o Iuda.

Apostolul Petru a atins performanţa de a se lepăda şi apoi de a regreta, vindecându-şi trădarea. Acest nivel de trădare devine pentru creştin etalonul rezonabil al relaţiei dintre oameni. Lepădarea este o limită firească. Adică trebuie acceptată ca atare. Ea ascunde frica.

Vânzarea nu mai este acceptabilă. Vânzarea ascunde moartea. Soarta trădătorilor a fost aceeaşi şi înainte, şi după scrierea Evangheliilor. Ei au urmat exemplul lui Iuda, doar dacă au avut puterea lui Iuda. Trădătorul trebuie pedepsit. Aici se ascunde teama de dreptate.

Iuda este singurul personaj apropiat lui Iisus din Evanghelii care moare. Oare această semnificaţie nu trece neobservată? Când pătimeşte, Iisus nu are alături pe niciunul dintre apostoli. Oare şi această semnificaţie trece neobservată? Citește restul acestei intrări »