OUĂLE DE PAȘTI

30/04/2021

Unde și când a apărut această tradiție

Specialiștii consideră că obiceiul vopsirii ouălor a apărut și s-a manifestat, cu precădere, în zona dintre Munții Balcani și până la ramificațiile nordice ale Munților Carpați, pe cursul inferior și mijlociu al Dunării, fiind ulterior împrumutat în regiunile din jurul acestui areal.

În spațiul locuit de români, prima mențiune documentară despre asocierea sărbătorii pascale cu ouăle roșii apare în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, Citește restul acestei intrări »


VÂLTORILE DIN CHIUZBAIA

04/09/2020

(eseu – folclor)

de Vasile BELE

 

Chiuzbaia și chiuzbăienii întotdeauna au fost de cinste. Din vechime și până în prezent se dovedesc a fi buni păstrători de tradiții, harnici și primitori. Am scris de multe ori despre sat și despre chiuzbăieni, dar oricât de mult s-ar scrie, credeți-mă, aici mai găsești subiect. Zilele acestea am primit de la un chiuzbăian cu suflet „MONOGRAFIA SATULUI CHIUZBAIA”, întocmită cu câțiva zeci de ani în urmă, de regretatul învățător Teofil Rădulescu. Având manuscrisul în mână, nu mă rabd să nu fac rostire despre toate acestea, dar cu o singură nelămurire (întrebare): știind despre existența acestui manuscris, de ce chiuzbăienii nu iau atitudine pentru a-l tipări și edita? Această-mi este singura nelămurire ce-o port în suflet și credeți-mă apasă aproape ca și-o povară. Personal, am scris volumul „TOPONIMIA SATULUI CHIUZBAIA” – carte despre care am vorbit, e adevărat secvențial, săptămâna trecută. Și această carte este una de excepție, de cinste aș adăuga convins fiind că rostesc adevăr. Aflat în  pregătire volumul „GRAIUL ȘI SCRIEREA DIN SATUL CHIUZBAIA”, așteaptă doar finanțarea necesară pentru a fi tipărit. Și acest volum despre Chiuzbaia, unul laborios întocmit, va fi unul de excepție, care ne duce spre conturarea adevăratei noastre identități. O dată cu el se mai face un pas spre descoperirea adevăratei noastre identități. Nu scriu toate aceste doar de dragul de-a fi scrise. Scriu din dragoste pentru tot ce a însemnat, înseamnă și desigur pe vecie, va însemna, pentru mine, Chiuzbaia – leagăn al copilăriei mele. Citește restul acestei intrări »


„Boscoane” culinare de revelion

31/12/2017

masa festiva_foto_Attila Hajos

de Gălușcă POLONIC

Anul Nou trebuie întâmpinat cu „belșug mare pă masă”, dar și cu calitate culinar-augurală. Pentru liniștea personală și a altora.

Favoritul absolut este porcul (bietul…). Trecând peste faptul că e cam porc, el pune sub bune auspicii viitorul mesenilor prin obiceiul lui de a scurma (până și cu sârmă-n nas!), și, scurmând, dă cu râtul tot înainte. Semnul de progres e clar și, odată cu bucatele făcute din el, se asimilează și perspectiva unei fericite înaintări în viață, în special în plan social și profesional. Citește restul acestei intrări »