Lăutul torturilor!

25/03/2023

de Mihaela GRIGOREAN
Muzeul Județean Satu Mare

Oare câți dintre oamenii societății materialist-consumatoriste de azi, știu câtă trudă și energie investeau mamele și bunicile noastre pentru a țese și a coase un rând mândru de haine purtărețe sau de sărbătoare?

Industria casnică textilă din Țara Oașului, a dispărut aproape complet după anii ’90, întrebuințarea cânepii pentru confecționarea portului popular, a textilelor de interior și a obiectelor de uz gospodăresc, devenind o rara avis în peisajul etnografic contemporan. Pânza albă a existenței oșenești a fost înlocuită treptat de materiale sintetice cumpărate din comerț, o găselniță a modernității care a îndepărtat omul comunităților tradiționale de energia pământului și a soarelui, înstrăinând sufletul de ritmicitatea naturii și a cosmosului.

Lăutul torturilor se înscrie în etapele procesului de cultivare și prelucrare a cânepii, desfășurat după o rânduială statornicită prin tradiție și practicată de femei, deseori sub formă de clacă: semănatul, culesul, topitul, melițatul, călcatul, periatul, torsul, rășchiatul, fierberea, lăutul, depănatul, urzitul, învelitul, neveditul și țesutul. Citește restul acestei intrări »


Colindătorii din Balcani, cu leru-i ler

25/12/2022

de dr. Nicoară MIHALI

De la începuturile creștinismului în satele românilor din Balcani, de dincolo de Dunăre, circulă o legendă despre salvarea lui Isus. Atunci când soldații lui Irod îl căutau pe noul împărat al lumii pentru a-l ucide, pruncul născut a fost legat de o oaie, care, având lână bogată, l-a putut ascunde, iar când Fecioara Maria a trecut prin vamă, pentru a nu fi descoperit pruncul care plângea, oile au început să zbiere pentru a-i acoperi plânsul și el a trecut fără să fie descoperit de soldați. După cum relatează cercetătorul Theodor Capidan în lucrarea sa, Macedoromânii (p. 36), Fundația regală pentru literatură și artă, București, 1942: „Dintre obiceiurile lor avem colindele care poartă același nume ca la dacoromâni. Cete de băieți numiți „Colindari” prevăzuți cu traiste și ciomege, aleargă din casă în casă, cântând. Ei primesc în fiecare casă covrigi, năut și fructe. Năutul este aruncat pe jos și colindătorii trebuie să-l adune ca oile, behăind. Aromânii păstori cred că, Cristos auzind behăitul oilor, își amintește de oaia care l-a salvat de evrei, ascunzându-l în lâna ei, și le binecuvântează casa, ca să se înmulțească turmele de oi, ale gospodarilor care primesc colindători, ca spuza focului, ca stelele cerului și ca frunzele pomilor”.

Această urare o făceau și preoții în Maramureș, când, de Bobotează, ajungeau cu sfințirea la casele păstorilor. Aceștia aduceau câte o legătură de lână pe care o puneau peste cruce, pentru ca turmele să fie ferite de rele tot anul.

Ocupația de bază a românilor din Balcani, trăitori în sate și cătune, a fost păstoritul. În Balcani Citește restul acestei intrări »


Călătorie în jurul unui sat și-a unui dans de fete

05/11/2022

Cartea „Fecioreasca Fetelor din Crihalma”, autori Vasile Stoia și Viorel Nistor, a apărut la Editura Global Media, Sibiu, 2022, în condiții grafice deosebite, cu un conținut valoros de informații, strigături și fotografii vechi din satul Crihalma, adunate în urma unei cercetări coregrafice de teren extrem de amănunțite și a unei atente studieri a jocului Fecioreasca Fetelor din Crihalma, convinși fiind de cunoscutul dicton latin Verba volant, scripta manent.

Crihalma, alternativ Craihalma, (în maghiară Királyhalma, în trad. „Dealul Regelui”, în germană Königsperg, Königsberg, în trad. „Dealul Regelui”, în dialectul săsesc Kenegsbarich), este un sat în comuna Comăna din județul Brașov, Transilvania, România. (Wikipedia)

Prin imaginea de pe coperta volumului suntem introduși în lumea mirifică a satului transilvan, așezat la șes, între dealul protector Doscior, pe malul drept al râului Olt, și câmpia generoasă, constituind de altfel prima parte a studiului științific – o scurtă prezentare a geografiei satului Crihalma, cu un scurt istoric, de la prima atestare documentară până în prezent, cu portul, tradițiile și obiceiurile sale.

Partea a doua a volumului, autorii au rezervat-o jocului propriu-zis, din punct de vedere tehnic, Citește restul acestei intrări »


Lansarea volumului „Monografia Țării Oașului – repertoriul de nuntă” de drd. Bianca Angela Cionca

23/09/2022

Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Satu Mare, cu sprijinul Consiliului Județean Satu Mare și în parteneriat cu Informația TV Satu Mare, a organizat joi 22 septembrie 2022, la Centrul Multicultural Poesis lansarea volumului „Monografia Țării Oașului – repertoriul de nuntă” de drd. Bianca Angela Cionca.

Au prezentat: dr. Mara Lobonț Pușcaș, dr. Adriana Zaharia, dr. Felician Pop, Ioan Nistor. Moderator a fost, Robert Laszlo, iar în program au evoluat: Maria Petca Poptean și Ansamblul Folcloric „Florile Tărnii”. Au luat cuvântul: deputatul – Adrian Cozma, doamna profesoară Doina Molnar și consilierul județean – Ioan Belbe. Citește restul acestei intrări »


Dansurile populare româneşti din Micherechi

23/09/2022

Joi, 22 septembrie a.c., dansurile populare româneşti din Micherechi au fost incluse pe Lista Națională a Patrimoniului Cultural Imaterial din Ungaria. Este primul şi (deocamdată) singurul element românesc inclus în această listă.

S-au adus mulțumiri pentru această oportunitate, mulțumiri judecătorilor și ministrului pentru aprecierea că tradiția dansului popular Micherechi este de acum înainte nu numai o comoară păzită cu frică de comunitatea din Micherechi, ci și o parte declarată a patrimoniului național al țării.

Ne gândim cu recunoștință la toți cei care au păstrat tradiția, ne-au cultivat și ne Citește restul acestei intrări »


Colinde și obiceiuri de iarnă, premiate la Galați

21/12/2021

de Maria Mirela PODUȚ

Obiceiul colindatului și alte tradiții de Crăciun și Anul Nou, specifice județului Maramureș, au fost promovate la Galați în cadrul Festivalului Concurs de Datini și Obiceiuri de Crăciun și Anul Nou „Tudor Pamfile”, ediția a XXX-a, din data de 18 decembrie 2021, organizat la Casa de Cultură a Sindicatelor din Galați. Evenimentul a reunit peste 400 de persoane din 12 ansambluri și grupuri folclorice din județele Maramureș, Botoșani, Piatra Neamț, Bistrița Năsăud, Bacău, Vaslui și Galați.

Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Liviu Borlan” Maramureș a răspuns invitației Centrului Cultural Dunărea de Jos și a Arhiepiscopiei Dunării de Jos de a participa la acest eveniment. Județul Maramureș a fost reprezentat de Ansamblul folcloric „Tulnicul” al Casei de Cultură a Sindicatelor Baia Mare și ceata de colindători a Ansamblului „Măgura Cernești”, coordonatorul artistic al grupului fiind maestrul coregraf Grigore Simionca, referent C.J.C.P.C.T. „Liviu Borlan” Maramureș. Delegația a fost însoțită și de primarul comunei Cernești, Mircea Deac și de directorul Căminului cultural Cernești, Radu Roman.

Pe lângă tradiționalele colinde, grupul din Maramureș a prezentat obiceiul „umblatului cu Steaua”, Dansul Moșilor și jocuri tradiționale din Maramureșul istoric.  Citește restul acestei intrări »


Ansamblul folcloric „Codrișorul”, la ceas aniversar!

22/10/2021

Casa de cultură a Sindicatelor din Bistrița, precum și Ansamblul folcloric „Codrișorul”, care activează în cadrul instituției, au sărbătorit luna aceasta 52 de ani de activitate culturală. În cinstea acestui eveniment, în data de 17 octombrie, la Complexul Muzeal din Bistrița, a avut loc un spectacol aniversar extraordinar.

Pentru a marca, așa cum se cuvine, această aniversare, Alexandru Câțcăuan, directorul instituției a pregătit bistrițenilor o mulțime de surprize. Pe lângă ansamblurile din zonă, autorități și oameni de cultură ai locului, la sărbătoare a participat și actorul Dorel Vișan, Citește restul acestei intrări »


IUBEȘTE ȘI CITEȘTE!

24/02/2021

Astăzi este 24 februarie, Ziua Dragobetelui, o zi specială pentru tradiția românească, întrucât, potrivit cercetătorilor și culegătorilor de folclor, Dragobete este considerat în Panteonul românesc patron al dragostei și bunei dispoziții.

I se mai spune „Cap de primăvară”, cu data de celebrare fixă în același sat, dar variabilă în funcție de zona etnografică (24 și 28 februarie; 1 și 25 martie).

„… obiceiurile tradiționale – menționează Mihai Pop – se cer cunoscute… Se cer cunoscute în profunzime pentru ca valorificarea să nu rămână numai la suprafață, Citește restul acestei intrări »


VÂLTORILE DIN CHIUZBAIA

04/09/2020

(eseu – folclor)

de Vasile BELE

 

Chiuzbaia și chiuzbăienii întotdeauna au fost de cinste. Din vechime și până în prezent se dovedesc a fi buni păstrători de tradiții, harnici și primitori. Am scris de multe ori despre sat și despre chiuzbăieni, dar oricât de mult s-ar scrie, credeți-mă, aici mai găsești subiect. Zilele acestea am primit de la un chiuzbăian cu suflet „MONOGRAFIA SATULUI CHIUZBAIA”, întocmită cu câțiva zeci de ani în urmă, de regretatul învățător Teofil Rădulescu. Având manuscrisul în mână, nu mă rabd să nu fac rostire despre toate acestea, dar cu o singură nelămurire (întrebare): știind despre existența acestui manuscris, de ce chiuzbăienii nu iau atitudine pentru a-l tipări și edita? Această-mi este singura nelămurire ce-o port în suflet și credeți-mă apasă aproape ca și-o povară. Personal, am scris volumul „TOPONIMIA SATULUI CHIUZBAIA” – carte despre care am vorbit, e adevărat secvențial, săptămâna trecută. Și această carte este una de excepție, de cinste aș adăuga convins fiind că rostesc adevăr. Aflat în  pregătire volumul „GRAIUL ȘI SCRIEREA DIN SATUL CHIUZBAIA”, așteaptă doar finanțarea necesară pentru a fi tipărit. Și acest volum despre Chiuzbaia, unul laborios întocmit, va fi unul de excepție, care ne duce spre conturarea adevăratei noastre identități. O dată cu el se mai face un pas spre descoperirea adevăratei noastre identități. Nu scriu toate aceste doar de dragul de-a fi scrise. Scriu din dragoste pentru tot ce a însemnat, înseamnă și desigur pe vecie, va însemna, pentru mine, Chiuzbaia – leagăn al copilăriei mele. Citește restul acestei intrări »


Mircea Cantor, ambasador al Maramureșului

23/07/2020

de Ștefan SELEK, bibliotecar

Mircea Cantor & dr. Teodor Ardelean

Marți, 21 iulie 2020, în Sala de conferințe a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu”, a avut loc o întâlnire cu renumitul artist bihorean Mircea Cantor, care locuiește la Paris, dar se declară îndrăgostit de Maramureș, însoțit de sculptorul Daniel Pop și colegul nostru Adrian Man, evenimentul fiind moderat de dr. Teodor Ardelean, directorul instituției. Cu această ocazie, artistul a donat bibliotecii un album monografic personal cu autograf, apărut recent, care cuprinde ultimii 20 de ani de activitate artistică, în domeniile: video, desen, fotografie, instalație, sculptură.

Redăm în continuare, opiniile și impresiile despre Maramureș ale artistului, exprimate la întâlnirea cu bibliotecarii maramureșeni.

Cunosc Maramureșul ca-n palmă. Știu unde cumperi cea mai bună miere, de unde bei cea mai bună apă de izvor, îi cunosc pe meșterii artizani ai locurilor. Relația mea cu Maramureșul a început în 2007, când dintr-un articol de ziar am aflat că în unele sate se vindeau vechile case pentru lemn de parchet, lucru care m-a șocat. Eu eram în Franța și mi-am dat seama că nici măcar nu fusesem în Maramureș. Și în vara anului 2007 am ajuns cu acceleratul de Cluj la Baia Mare. Am făcut autostopul cu tractorul până în Baia Sprie și de acolo cu căruța mai departe, destinația mea fiind Bârsana. Acolo am remarcat porțile de lemn, cu toată simbolistica lor. Am dormit o noapte într-o casă de lemn, iar oamenii au fost foarte primitori. Citește restul acestei intrări »