Manuscrisele slavone din colecţia Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş

de Marius CÂMPEANU
muzeograf, Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş

Introducere

De la cea mai veche mărturie scrisă în limba română (Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung adresată lui „jupan Hanăş Begner”, judele Braşovului, 1521) timp de trei sute şi mai bine de ani (1859, în Muntenia şi 1862, în Moldova) pentru scrierea limbii române s-a folosit alfabetul chirilic. Alături de utilizarea în cancelariile domneşti şi în mănăstiri, limba slavonă a fost limbă de cult până la sfârşitul secolului al XVII-lea. În slavonă s-au copiat şi reprodus primele cărţi religioase româneşti, îndeosebi cele necesare oficierii slujbelor bisericeşti (evanghelii, trioduri, molitvelnice, octoihuri, liturghiere etc.).