Parcul înverzit din mijlocul cenușiu al orașului

08/03/2016
Nicio floare nu poate înflori fără lumină. Și niciun om nu poate trăi cu adevărat
fiind lipsit de iubire
― Max Muller

Octavian_Lupu_imagede Octavian LUPU

Mergea pe stradă privind abătut în jurul ei. Trecătorii nu o băgau în seamă. Era o simplă anonimă pe o stradă fără nume. Mașinile huruiau zgomotos pe șosea pe măsură ce soarele se târa leneș către miezul zilei. Și nimic nu se întâmpla. Doar banalul cotidian se așternea cenușiu peste oraș înglobând la grămadă clădiri și oameni într-un instantaneu încremenit în marele ocean al timpului.

Dar ea mergea mai departe și privea absentă la fețele oamenilor, la fel de inexpresive ca și a sa. Nu observa nicio diferență. Aceleași riduri, aceleași griji se așterneau asemenea frunzelor îngălbenite în miez de toamnă. Șanțurile trecutului se citeau pe fiecare fragment de spațiu ce îi placau trecerea către clipa următoare. Și ea călca peste dalele materiei prefăcute în cenușă de împlinirea vremii. Citește restul acestei intrări »