Din ciclul „N-am fost un… cineva”

DUPĂ 60 DE ANI… 

de PAUL Antoniu

Moto-uri:

– „Fă-ţi datoria până-n capăt, bine. / Sunt datorii şi ţelul şi povara…” (Tudor Arghezi).

– „Sunt mai bătrân ca tine, Doamne” (Lucian Blaga).

În vara anului 1954, după examenul de maturitate (bacalaureatul de azi…), luat cu note nici prea-prea şi nici foarte-foarte, înduioşat şi nu prea, cu capul în nori, am făcut primii paşi pe un drum necunoscut şi fără o ţintă anume. Cu floarea speranţei, în minte şi-n suflet, neofilită, mi-am împlântat, de-a dreptul în soare, catargele corabiei, valurile vieţii înfruntându-le pieptiş. Am lăsat în urmă profesori de mare prestigiu şi colegi ce-aveau să devină şi ei… cineva în viaţă, amintirea a două fete pe care le-am iubit („Primele iubiri” de Nicolae Labiş), nu şi ele pe mine, pe zgârcita mea gazdă care a vrut să-şi pună gheara-n gât ca piţigoiu’ la reforma monetară din 1953 (?), când zecile ei de milioane păstrate în „seiful” de sub saltea şi-au pierdut valoarea (10 bani – un ou), peste noapte.

„Banchetul” de adio l-am făcut în parc împreună cu câțiva colegi,

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXI (2021), nr. 446 (16 – 31 Mai)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași! Hristos a Înviat!

Recviem pentru Tudor Vladimirescu.

Te-au mâncat, Tudore! Ca lupii te-au sfâșiat! La miez de noapte ți-au spintecat burta cu sabia și ți-au tras mațele cu sucala, așa cum mama ta aduna firul de pe vârtelniță pe țevi, ca să poată apoi să-l țese! Și tu erai viu! Și unii dintre bandiți te țineau de mâini, alții de picioare, alții îți potriveau călușul! Ce-o fi fost în mintea ta atunci? Ce-a fost în sufletul tău? Cum te-ai lăsat în mâinile lor? Aveai atâția căpitani și atâția panduri, care și-ar fi dat viața pentru tine, care ar fi luptat până la ultima picătură de sânge ca să te apere. Și, totuși! Te-ai gândit că tâlharii aceia sunt de aceeași credință cu tine, au același Dumnezeu, slujesc patriei lor, așa cum tu slujeai patriei tale, luptați împotriva aceluiași dușman, aveați idealuri aproape comune! De asta te-ai dus singur la tratative, convins fiind că mergi între prieteni. Nu bănuiai că sunt lupi cu piei de oaie!

Cu două sute de ani în urmă, un alt fiu al Neamului Românesc, Mihai Viteazul, cădea străpuns de sulițele soldaților lui Basta, în tabăra de la Turda. Și ei erau tovarăși de luptă, de arme, comandanți ai aceleiași armate, în slujba aceluiași împărat, luptători împotriva aceluiași dușman. Ca printr-o minune dumnezeiască, capul lui Mihai, capul acela frumos, care, la vreme de mânie, băga groază și urgie în hoardele turcești, a fost trecut munții și adus la Mănăstirea Dealu, ca să-și doarmă somnul de veci până la obșteasca Înviere.

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXI (2021), nr. 445 (1 – 15 Mai)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași! Hristos a Înviat!

Vestitoarele Învierii. Femeile mironosițe au fost cele dintâi care au aflat de Învierea Mântuitorului Iisus Hristos. În Sfintele Evanghelii, cea dintâi menționată între aceste femei este Maria Magdalena, ,,cea din care Iisus scosese șapte diavoli”, adică avusese șapte patimi sau vicii. Unul dintre aceste vicii știm precis că fusese desfrâul.

Femeile mironosițe au dus vestea Învierii la Sfinții Apostoli, care ședeau ascunși în case, cu ușile încuiate, așteptând dintr-un moment în altul să fie și ei arestați, judecați și condamnați, ca și Învățătorul lor.

Femeile mironosițe răspândesc

„Sfintele Paști înseamnă multă lumină, cea mai puternică lumină pe care o putem trăi noi, muritorii”

de acad. Ioan-Aurel POP

„La Paști”

Titlul de mai sus este preluat dintr-o poezie de George Coșbuc. Scrisă cu circa 125 de ani în urmă, unora li se va părea ciudată chiar și prin titlu, ca să nu mai vorbesc de numele volumului, apărut în 1896, din care compoziția face parte: „Fire de tort”. Mai întâi, odată cu pierderea simțului limbii române, unii se întreabă dacă nu ar fi fost corect „De Paște” în loc de „La Paști”. Ar fi fost corect poate, numai că în graiul ardelenesc sărbătoarea Învierii Domnului se cheamă „Paști” și nu „Paște”. Azi ni se spune că sunt corecte ambele forme, iar în limbile romanice avem corespondente pentru amândouă. În franceză se zice Pacques (la plural, adică „Paști”), iar în italiană se zice Pasqua (la singular, adică „Paște”). În românește, totuși,

NICIUN ANOTIMP NU TE CUNOAȘTE MAI BINE CA MINE

de Florentina DANU

Am rugat primăvara
Să îmi vorbească despre tine

M-a privit veselă
Aruncându-mi în brațe flori
În diverse forme și culori
Privește!
Acestea sunt gândurile lui
Când tu nu ești aproape …

Am rugat vara
Să îmi vorbească despre tine

PRAF DE STELE…

de Vasile BELE

Praful de stele coboară pe-o rază de Soare
Eternitatea iubirii mă întâmpină
Și-mi zâmbește
De după cuibul unui curcubeu
Mângâierile tale mă cuprind
Și-mi amintesc de Fecioarele
Dăruite ofrande Zeului

TE VOI PICTA, IUBIRE…

de Vasile BELE – replici poetice

Te voi picta… azi, cu fluturi, mâine cu rouă,
Pânza va fi casa unui vierme de mătase
Și răsfățul unui pui de păianjen căutând șoapte,
Frunzele vor râde precum verdele pădurilor virgine,
Vântul îl voi picta în albul zăpezilor!

Izvorul din inima ta va avea culoarea dorului
Și a unui răsărit de dor
Lumina va fi roua tinereții
Și pașii unui foșnet de vânt,
Vremea iubirilor a dat în pârg…

La mulți ani, tuturor copiilor!

Bucuria să vă lumineze chipul, iubirea să vă mângâie sufletul, inocența să vă însoțească mereu!

Fă-te, suflete, copil

Fă-te, suflete, copil
Şi strecoară-te tiptil
Prin porumb cu moţ şi ciucuri,
Ca să poţi să te mai bucuri.

Strânge slove, cărţi şi pană.
Dă-le toate de pomană.
Unui nou învăţăcel,
Să se chinuie şi el.

Gândul n-o să te mai fure
Prin zăvoaie şi pădure,
Cu ecoul de cuvinte
Care-ngână şi te minte.

Când tristeţile te dor,
Uită tot şi tâlcul lor.

CUM PERCEPEM NOȚIUNEA DE SCRIITOR SAU JURNALIST/PUBLICIST

de Vasile Dan MARCHIȘ

Marii poeți Mihai Eminescu și Nicolae Labiș care în timpul vieții lor n-au primit niciodată un premiu pe plan literar, primul fiind declarat după moartea sa poetul național al României, iar al doilea prin capodopera Literaturii Române, Moartea căprioarei, scrisă la vârsta de 19 ani și alte poezii de o valoare inestimabilă ce dau verdictul că azi nu avem poeți români în viață la asemenea nivel poetic. Sigur că poeții respectivi au expus materiale literare demne de alte secțiuni: eseuri, articole prin care au redat evenimente care s-au desfășurat în sfera lor de activitate și nu numai. O întrebare persistă de zeci de ani printre cetățenii vorbitori de limbă română și nu numai. În timpul vieții acestor poeți, nu s-au desfășurat concursuri sau festivaluri de poezie prin care marii poeți menționați aici Mihai Eminescu și Nicolae Labiș să poată accede la un premiu în acest sens? Aceștia și mulți alții cum ar fi marele poet Radu Gyr închis în diferite temnițe comuniste,

„Și nu cunoști cruțări și amânări de te arunci dreptății împotrivă”

selecție text de Valentin-Nicolae BERCĂ

Tudor Arghezi (pseudonimul lui Ion Nae Theodorescu, n. 21 mai 1880, Bucureşti – d. 14 iulie 1967, Bucureşti) a fost un scriitor român, cunoscut pentru contribuţia sa la dezvoltarea liricii româneşti.

Opera sa poetică, de o originalitate exemplară, reprezintă o altă vârstă marcantă a literaturii române. A scris, între altele, teatru, proză (notabile fiind romanele Cimitirul Buna Vestire şi Ochii Maicii Domnului), pamflete, precum şi literatură pentru copii.

Pacea e-n ţară, pacea în afară,
Hotarul, liniştit cum n-a mai fost,
Şi şesurile, azi la adăpost,
Plugarii noi le fulgeră şi ară.

Pe la-nceputul dulce-al primăverii
Satul şi-aduce-aminte de poveşti,
Şi frunza tremură pe crengi cereşti,
Şi pasămite, -n taină, şi boierii.