„Anexarea” Crimeii de către Rusia și interesele naționale ale României

de prof. univ. dr. Nicolae IUGA

Noi vorbim azi în România despre „anexarea” Crimeii de către Rusia, fără să reflectăm deloc asupra adevărului istoric și fără să ținem cont de interesele noastre naționale, probabil numai așa, ca să facem pe placul a ceea ce se numește „marile democrații” vestice. Și uităm că, după ce și-a proclamat independența în anul 1991, Ucraina s-a comportat față de România mai rău decât URSS, refuzând să ne restituie Insula Șerpilor și încercând să ne ia cu forța o mare parte a zonei economice exclusive din Marea Neagră, până când pretențiile aberante ale Ucrainei au trebuit să fie stopate de către Curtea Internațională de Justiție de la Haga.

Pentru a judeca corect lucrurile cu privire la revenirea Crimeii la Rusia, trebuie să avem în vedere unele fapte istorice incontestabile, care de altfel sunt enunțate ca atare de către specialiștii în domeniu, în mod competent și exhaustiv[1].

O comunitate teritorială românească unită în dreapta Tisei!

Pentru prima dată în istoria satelor românești din dreapta Tisei, regiunea Transcarpatia, a fost organizată o comunitate teritorială unită (comună), în care au intrat doar satele cu populație majoritar românească – Slatina. Președinte a fost ales un român, Vasile Iovdi, cu o experiență bogată de muncă în structurile de stat. Primii pași au și fost făcuți, iar noua comunitate de la margine de ape și de țară au un plan bine pus la punct, în a se dezvolta și a deveni o comună de succes atât în Ucraina, cât și în Europa.

„Comuna trebuie să meargă așa precum funcționează o mașină germană. Și sunt sigur că din 10 ianuarie instituția noastră – comuna Slatina – va funcționa ireproșabil ca o mașină bine îngrijită!” – declară primarul Vasile Iovdi.

Primari români, în comune din regiunile Cernăuți și Transacarpatia!

La alegerile locale din 25 octombrie 2020 au fost aleși 17 primari români în comune cu populație românească majoritară sau mixtă din regiunile Cernăuți și Transacarpatia.

În data de 25 octombrie a.c. în Ucraina au avut loc alegerile locale.

Din 22 de comune cu populație românească majoritară sau cu populație românească importantă, apărute în regiunile Cernăuți și Transcarpatia în urma reformei de descentralizare, în 17 – primari sunt etnici români.

Etnicii români, conform datelor prealabile, obținute operativ din teren de către Centrul Bucovinean Independent de Cercetări Actuale la solicitarea Secretariatului executiv al Uniunii Interregionale „Comunitatea Românească din Ucraina”, au câștigat alegerile pentru funcția de primar în toate cele 13 comune cu populație majoritară românofonă și în 3 comune cu populație mixtă din regiunea Cernăuți.

Genocidul lingvistic antiromânesc de pe vremea Austro-Ungariei până în Ucraina de azi

de prof. univ. dr. Nicolae IUGA

Pe 25 aprilie 2019, întâmplător Joia Patimilor, sub ochii unei Europe ipocrite, Parlamentul de la Kiev a adoptat o Lege privind „utilizarea consolidată [?] a limbii ucrainiene ca limbă de stat”[1], o Lege care, prin prevederile sale, depășește cu succes în sens represiv fostele legiferări austro-ungare și ulterior fascisto-horthyste în domeniul asigurării „supremației” limbii de stat. Ținta, pe cât de iluzorie tot pe atât de periculoasă, ar constitui-o ucrainizarea forțată a celor peste 30% de ruși & rusofoni[2] din totalul populației Ucrainei, aproximativ 15 milioane de persoane, în timp ce o jumătate de milion de români și o sută patruzeci de mii de maghiari ar urma să fie, cum se spune cu cinism, victime colaterale.

Să recapitulăm pe scurt legislația referitoare la utilizarea limbii oficiale din perioada austro-ungară și respectiv horthystă. Legea XXXVIII din 1868 conținea prevederi referitoare la: obligativitatea şi libertatea învăţământului; modalităţile de înfiinţare a şcolilor primare; şcolile confesionale;

Criza bisericească din Ucraina privită din perspectivă panortodoxă

de Pr. prof. univ. dr. Viorel IONIȚĂ

Fost secretar general al Conferinței Bisericilor Europene
Grand-Saconnex, Elveția

1. Dezbaterile pe tema Autocefalia și modul ei de proclamare la nivel panortodox

1.1. Această temă a fost inclusă pe lista temelor pentru Sfântul și Marele Sinod la prima Conferinţă Panortodoxă Presinodală, desfăşurată între 21-28 noiembrie 1976, la Chambésy, unde au fost reprezentate 13 Biserici Ortodoxe, absente fiind Bisericile din Georgia şi cea din Albania[1]. Reținem ca fapt divers faptul că delegația Patriarhiei Moscovei era condusă la această conferință de Mitropolitul Filaret de Kiev și Galiția, „patriarhul schismatic de astăzi”. Preşedintele întrunirii a fost mitropolitul Meliton de Calcedon, iar secretar mitropolitul Damaskinos de Traupolis. Delegaţia Bisericii Ortodoxe Române a fost condusă de vrednicul de pomenire patriarhul Justin Moisescu, pe atunci în calitate de Mitropolit al Moldovei şi Sucevei.[2] Această conferință a aprobat lista celor zece teme de pe ordinea de zi a Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, listă în care cea de a doua temă era: Autocefalia și modul ei de proclamare. Delegaţiile prezente la această conferință au fost rugate să comunice secretariatului temele pe care doresc să le studieze, din lista celor 10, iar apoi secretariatul va comunica fiecărei Biserici lista cu temele repartizate. Biserica Ortodoxă Română s-a angajat, împreună cu alte Biserici, să trateze următoarele 3 teme: 1. Diaspora ortodoxă; 2. Autocefalia și modul în care trebuie sa fie proclamată şi 3. Autonomia și modul în care trebuie să fie proclamată.[3]

Ucraina – o țară divizată geopolitic și religios

de prof. univ. dr. Nicolae IUGA

1. Dezbinarea geopolitică

S-ar putea ca unii să se indigneze pentru faptul că noi vorbim despre Ucraina ca despre o țară scindată, dar termenul nu ne aparține. L-a utilizat renumitul politolog American S. P. Huntington, în lucrarea sa celebră „Ciocnirea civilizațiilor” (The Clash of Civilizations, 1996), numind unele state, fosta Iugoslavie, Turcia sau Ucraina de exemplu, „state sfâșiate” (states torn), adică state situate pe zona de interferență a două civilizații diferite și divizate între acestea[1].

Pentru a slăbi și mai tare aceste state, pentru a duce „sfâșierea” în astfel de state până în pragul războiului civil, SUA au aplicat de fiecare dată un scenariu extrem de simplu[2].

România, reprezentată la Ziua Dunării din Tyaciv (Ucraina)

COMUNICAT DE PRESĂ

Persoană de contact: Anca Goja,
purtător de cuvânt
tel.: 0740-192451

Subprefectul județului Maramureș, Gavriș Ardelean, a participat sâmbătă, 1 iulie, la sărbătorirea “Zilei Dunării” în bazinul Tisa, care a avut loc  în localitatea Tyaciv din Ucraina. Deplasarea a avut loc în urma invitațiilor adresate de către Consiliul Raional Tyaciv, Regiunea Transcarpatia din Ucraina, Ministerul Mediului din Ucraina precum și a Ministerului Apelor și Pădurilor din România. Scopul evenimentului l-a reprezentat strângerea relațiilor de colaborare dintre administrațiile locale și centrale din România și Ucraina. Din partea României au mai făcut parte din delegație Radu Farcaș – Administrația Bazinală de Apă Someș – Tisa –  responsabil compartiment Relații transfrontaliere,

De sărbători, românii din trei localități de dincolo de Tisa vor citi românește

COMUNICAT DE PRESĂ

Instituţia Prefectului – Județul Maramureş, în parteneriat cu Centrul pentru Transformare Socială au organizat, în această toamnă, la Palatul Administrativ din Baia Mare, o acţiune de colectare de carte românească din donaţiile cetăţenilor pentru românii din satele din dreapta Tisei. În holul Palatului Administrativ au fost amplasate 4 puncte de preluare şi depozitare a cărţilor donate. După o lună, au fost strânse mii de volume în limba română, de la manuale la cărți de povești,