Umbra

„Romanţa înserării” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

Umbra veveriței merge pe umbra cablului electric…
De vine o mașină-n goană, n-o să fie vărsare de sânge,
Căci, sus, în carne și oase, e-acum sub streșini de case.
Durerea mea poetică – e durere reală;
La mine-n inimă se plânge…
De-ați ști ce-nserare se face în suflet, când, dincolo de zare,
Îți e jumătatea iubirii plecată, fără bani, fără acte –
O smulgere duioasă spre nicăieri, noapte de noapte…
Nu eu mai umblu, ci un ghem de-amintiri, prin orașe…
Mă lasă rece chemările, rangurile, titlurile –
Ceru-mi deasupra e colorat cu toate anotimpurile;
Îmi surâd cu chip feminin griurile, târziurile…