Un crâmpei din istoria muzicii: Creația camerală a lui Franz Peter Schubert

12/11/2019

de Ioana Paula SIMIONCA

Franz Peter Schubert
(1797-1828)

Franz Peter Schubert s-a născut în Viena la 31 ianuarie 1797 și a murit în orașul natal la 19 noiembrie 1828. El a fost un compozitor austriac și a avut o mare contribuție în muzica orchestrală, muzica de cameră, muzica pianistică și în special, liedurile germane.

Ca şi primele sonate pentru pian sau simfonii, muzica de cameră de tinereţe nu prezintă o pronunţată individualitate, fiind tributară modelului clasic. Dintre cele 18 Cvartete de coarde, doar cel în Mi bemol major şi în Si bemol major depăşesc factura muzicii de divertisment familial.

În sânul familiei, încă în anii de tinerețe ai compozitorului, exista o formație de cvartet: tatăl la violoncel, Franz la violă, iar frații săi, Ignaz și Ferdinand, cântau partea viorii secunde și prime.[1] Primul instrument al lui Schubert a fost vioara și a început să compună cvartete pentru coarde de la vârsta de 13-14 ani. Experimentarea cvartetelor în chei mixte din anii 1810-1811 a fost succedată de o serie de 7 cvartete progresiv mai asigurate în următorii doi ani, vârstă fragedă la care se punea încă problema stăpânirii de formă. În aceste lucrări, influențele lui Mozart, Haydn, Beethoven sunt aparente doar, marele model pe tărâmul formei rămânând Haydn, dublat de o coloristică specifică, rezultată din conceptul mozartian: instrumentele grave, viola și violoncelul, sunt mult valorificate. Între anii 1814-1816, ani dominați de compoziția liedurilor, Schubert a compus doar 3 cvartete ale căror părți variază larg cantitativ. În multe din aceste cvartete timpurii, Schubert se rezumă, nu întotdeauna cu succes, la texturile cvazi-orchestrale. [2]

Citește restul acestei intrări »