Un crâmpei din istoria muzicii: FRANZ LISZT – poemele simfonice „Tasso” și „Preludiile”

18/06/2019

de Ioana Paula SIMIONCA

Franz Liszt
(1811-1886)

Poemul este o lucrare instrumentală cu caracter poetic, o reverie, o piesă lirică sau o poveste muzicală. Construcția poemului este de obicei liberă, monopartită cu caracter liric, narativ sau dramatic, conținând uneori teme-portret în care se recunosc personaje sau stări sufletești.[1]

Acest gen muzical, care a apărut și s-a afirmat în secolul XIX, s-a bucurat de o largă circulație în prima parte a secolului XX. Poemul simfonic, oricât de sugestivă ar fi denumirea în primele sale manifestări și ipostaze, nu este altceva decât „supranumirea” uverturii de concert[2]. Deja uverturile (dramatice) de concert ale lui Beethoven, Weber, Berlioz, Mendelssohn-Bartholdy, Schumann, Ceaikovski și alții, trebuie privite din acest punct de vedere. Denumirea lisztiană apare doar în anul 1854, când compozitorul prezintă auditoriului uverturile sale în concert și formulează introduceri literare acestora, precum un program la partiturile publicate. Citește restul acestei intrări »