Un uriaş DA, din partea mea, României anului 1929 (I)

06/11/2020

Jurnal din anii ciumei Covid 10

de Vasile LECHINȚAN

Români americani cu drapelele societăţilor

În prezenţa ataşaţilor militari ai SUA, Angliei, Franţei, Japoniei, Poloniei, Greciei, a peste cinci sute de reprezentanţi ai celor 169 de societăţi culturale româneşti din America, a zeci de români din Republica Ceho-Slovacă (din zona Maramureşului istoric, din dreapta Tisei), din Timocul şi Banatul iugoslav, din Transnistria, România interbelică îşi sărbătorea cu mare şi elegant fast, în mai 1929, cei zece ani de la constituirea statului naţional unitar român prin alipirea Transilvaniei, Basarabiei şi Bucovinei la Patria-Mamă. Au fost cu adevărat emoţionante cele două defilări de la Bucureşti şi Alba Iulia, ale lui Decebal şi a dacilor săi, a legiunilor romane, a lui Negru Vodă, descălecătorul Munteniei, a lui Bogdan Vodă, descălecătorul Moldovei, ale lui Ştefan, Mihai, Horia, Avram Iancu, a grupurilor etnografice în minunate costume populare din Vrancea, Maramureş, Basarabia, Hunedoara (Ţinutul Pădurenilor), Bucovina şi din alte zone folclorice ale României întregite, apoi defilarea Armatei, cu tehnica militară de atunci. Am găsit astăzi o carte bogat ilustrată în acest sens, care m-a încântat şi i-am spus, din tot sufletul, un uriaş şi fericit DA României interbelice de atunci. Citește restul acestei intrări »