VĂ LAS AICI CU TOT ȘI TOATE

14/10/2020

de Mircea Dorin ISTRATE

Fața lacului cu nuferi, de fiori îmi stă să-mi salte
Când, din plopii de pe maluri cad în ape frunze moarte,
Ce-s desprinse de vântuțul ce venit-a de niciunde
Și-n ușoară tremurare, naște-n cercuri large unde.

 

Un pescuț, ca o zvârlugă, cu privirea-i veșnic trează
Cercetând să vadă ce e, apa-n două săgetează,
Când în zbor, o libelulă, trece mândră, maiestoasă
Să-și încânte privitorii, c-o rotire grațioasă.

  Citește restul acestei intrări »