Colindătorii din Balcani, cu leru-i ler

de dr. Nicoară MIHALI

De la începuturile creștinismului în satele românilor din Balcani, de dincolo de Dunăre, circulă o legendă despre salvarea lui Isus. Atunci când soldații lui Irod îl căutau pe noul împărat al lumii pentru a-l ucide, pruncul născut a fost legat de o oaie, care, având lână bogată, l-a putut ascunde, iar când Fecioara Maria a trecut prin vamă, pentru a nu fi descoperit pruncul care plângea, oile au început să zbiere pentru a-i acoperi plânsul și el a trecut fără să fie descoperit de soldați. După cum relatează cercetătorul Theodor Capidan în lucrarea sa, Macedoromânii (p. 36), Fundația regală pentru literatură și artă, București, 1942: „Dintre obiceiurile lor avem colindele care poartă același nume ca la dacoromâni. Cete de băieți numiți „Colindari” prevăzuți cu traiste și ciomege, aleargă din casă în casă, cântând. Ei primesc în fiecare casă covrigi, năut și fructe. Năutul este aruncat pe jos și colindătorii trebuie să-l adune ca oile, behăind. Aromânii păstori cred că, Cristos auzind behăitul oilor, își amintește de oaia care l-a salvat de evrei, ascunzându-l în lâna ei, și le binecuvântează casa, ca să se înmulțească turmele de oi, ale gospodarilor care primesc colindători, ca spuza focului, ca stelele cerului și ca frunzele pomilor”.

Această urare o făceau și preoții în Maramureș, când, de Bobotează, ajungeau cu sfințirea la casele păstorilor. Aceștia aduceau câte o legătură de lână pe care o puneau peste cruce, pentru ca turmele să fie ferite de rele tot anul.

Ocupația de bază a românilor din Balcani, trăitori în sate și cătune, a fost păstoritul. În Balcani

Românii din Valea Timocului în Valea Chioarului

de Mircea CRIȘAN

În perioada 11 – 18 august, 50 de studenți și elevi din localitățile din Valea Timocului, din jurul orașului Bor – Serbia, au venit să-și cunoască frații de la Nord de Mureș. În această tabără au susținut un spectacol autentic, o adevărată carte de identitate care demonstrează fără echivoc faptul că sunt români.

Maramureșenii Andrei Petreuș și Mircea Mihnea au materializat o idee de-a lor mai veche, de a aduce în Țara Maramureșului copii ai românilor din afara granițelor țării. Inițial, tabăra ar fi trebuit să aibă 200 de tineri, dar, pentru că n-au putut ajunge cei din Bulgaria și Ucraina, s-a organizat o tabără de vară pentru tinerii români din Serbia de pe Valea Timocului.

Aceștia au fost găzduiți timp de o săptămână de către enoriașii bisericilor din Remecioara și Posta. Programul taberei a fost unul foarte încărcat, care a cuprins excursii la diferite obiective istorico-turistice