Biserica românească Sfânta Maria din Atlanta – o familie extinsă a părintelui Nicolae Clempuș

18/07/2021

Originar din Valea Vișeului, județul Maramureș, Nicolae Clempuș a copilărit în ambianța frumosului. Bunicul, cantor la strana bisericii, îi spunea tot felul de povești, iar într-o bună zi, i-a mărturisit că s-ar bucura foarte mult dacă nepotul ar lua calea preoției. Cu timpul, junele a crescut, și-a făcut bagajul și a luat calea Bucureștiului, unde a studiat Seminarul și Facultatea de Teologie. A fost pentru scurtă vreme preot de spital, însă pronia avea alte planuri cu el. În anul 2001, soția, medic de profesie, a primit o invitație de a lucra în SUA, iar misiunea își schimba datele. Pe tărâm american a ridicat o biserică, a închegat o comunitate, le este permanent alături și se îngrijește ca tinerii să-și cunoască credința și rădăcinile.

Misiunea părintelui Nicolae Clempuș se desfășoară într-un mozaic religios, în care denominațiunile protestante și neoprotestante sunt la tot pasul. De când slujește în Atlanta, părintele a botezat americani get beget, care au fost furați de frumusețea și profunzimea Ortodoxiei.

În cei douăzeci de ani de existență, comunitatea a evoluat de la 5-6 familii, până la 200. Citește restul acestei intrări »


La marginea tristeţii

22/09/2015
Valea Viseului_Ion Georgescu-Muscel

„Valea Vişeului” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

La marginea tristeţii,
Aştept să mă-ntâlnesc cu surâsul tău –
Mă tulbură un râs în hohot al celor de pe culme,
Şi-un vaiet păgubos la cei rămaşi în vale…
Destinul meu se-nfioară de semne ivite în cale,
De urmele sfioase de paşi în câmp cu rouă.
Prin site de iluzii mă strecor,
Mă văd ţesut într-un gherghef de vise;
Mi-e dor s-aşez cu tine mobile-n odaie,
(Privirea ta lipită de luciul din vitrine…)
Şi-aşa o bucurie, gândind ziua de mâine! –
Sau ordonând în rafturi albituri şi vase…
Şi-n orele rămase să punem flori în glastre
Sau să plivim aleea din prag până la poartă…
Aş vrea ca restul vieţii să fie-un vis cu tine,
Cu scene molcome şi fără răzgâieli,
Să-ţi sorb speranţa din privire şi şoapta cea de taină… Citește restul acestei intrări »


Învaţă-mă iubirea

07/08/2015
(Dupa Luchian)

(după Luchian) – pictură de Ion Georgescu-Muscel

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

Ca fluture vrăjit de lampă m-am lăsat
Chemat picturii slugă şi argat
Învăţături de luat viaţa cu asalt
Lăsat-am altora să-şi soarbă împlinirea –
Pe mine, Domnul meu şi Împărat,
Învaţă-mă iubirea! Citește restul acestei intrări »


Manifest color

05/03/2015
Valea Viseului_Ion Georgescu-Muscel

„Valea Vişeului” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

De iei din culoare ce-i viu,

               rămâne cenuşiu!

Din teamă de culori vulgare,

am apelat la griuri obosite,

ca la nişte strămoşi ai altcuiva…

Postaţa de vreme cât n-am iubit,

               e-un timp schilodit –

Căci nu cu roşu am pictat,

               ci cu nevoia mea de roşu;

Şi nu albastru-am aşezat pe culmi,

              ci setea mea de-un mâine azuriu.

Culeg de pe ruini nectar de nobleţe:

Nu ţipătul culorii, ci amintirea ei

o chem ca pe-o şoaptă cu pleoape plecate… Citește restul acestei intrări »