CĂLĂTORIND PRINTRE LACUNE

Valentin Lupea

de Valentin LUPEA

La modul strict gramatical, vocabula LACUNĂ, LACUNE este un substantiv comun simplu de genul feminin, care denumeşte un spațiu gol în interiorul unui corp, ceva gol, lipsit de continuitate în interiorul unui lucru, mai bine zis, acel ceva care-i lipseşte unui lucru pentru a fi bun, întreg şi desăvârşit.

Pentru poetul Mihai Epli, termenul acesta se pare că a devenit ceva atât de apropiat, atât de mult dorit şi acceptat încât îl foloseşte la modul simbolic în toate cele trei volume de poezie publicate până acum, volume pe care le cunosc şi pentru care am scris la vremea respectivă, volume despre care îndrăznesc să spun că formează în opera poetului Mihai Epli o adevărată trilogie,TRILOGIA LACUNELOR: LACUNELE LUMINII (Biblioteca Județeană PETRE DULFU Baia Mare, 2020); LACUNELE SPERANȚEI (Editura eCREATOR, Baia Mare, 2022) şi LACUNELE PRIVIRII (Editura eCREATOR, Baia Mare, 2022), cartea de față, conştient fiind de faptul că atât LUMINA din poeziile sale, cât şi SPERANȚA, şi-acum şi PRIVIREA asupra celorlalte două îşi au lacunele lor, golurile lor, nefiind perfecte, lucru care cere cu certitudine ca poetul să ne surprindă-n viitor cu o a patra carte pe care probabil o va intitula LACUNELE LACUNELOR, pentru că, nu-i aşa, nimic nu poate fi perfect, în sensul că chiar şi ele, lacunele, vor putea avea lacunele lor, lipsurile lor.

LACUNELE PRIVIRII, cartea poetului băimărean Mihai Epli, apărută la Editura eCREATOR din Baia Mare, 2022, în Colecția POESIS, Tehnoredactarea: Adalbert Solticzki; Coperta: Florin Dochia; Ilustrații: Carmen Mihaela Coca, cu o dedicație precisă pentru poeta şi eseista Iulia-Maria Ciherean, este structurată în patru secțiuni: LACUNELE PRIVIRII TALE; CRONOS; PLOAIA DE LUMINĂ şi ACROSTIH.

Dacă în primul său volum de versuri, LACUNELE LUMINII, tematica abordată era una foarte diversă, un conglomerat de teme lirico-ideatice, dacă în cel de-al doilea volum, LACUNELE SPERANȚEI, tematica fiind şi mai vastă, ordonată oarecum sistematic în şase secțiuni, acum, în cea de-a treia carte, LACUNELE PRIVIRII, putem spune cu certitudine

LUMINA CA LUMINĂ

de Valentin LUPEA

(Recenzie la volumul de versuri LACUNELE LUMINII, carte a poetului maramureșean Mihai Epli)

Mihai Epli s-a născut în Baia Mare, județul Maramureș, la 2 septembrie 1989. Cursurile primare, gimnaziale și liceale le face în orașul său natal, Baia Mare. Studiile universitare le-a început la Facultatea de Litere din cadrul Universității Tehnice Cluj-Napoca, Centrul Universitar Nord Baia Mare, specializarea: limba și literatura română – limba și literatura engleză (2010 – 2012, apoi și limba și literatura română (2012 – 2014).

A debutat cu o poezie, în revista NORD CULTURAL, poezie cu caracter ocazional, UNUI PRIETEN, scrisă în memoria poetului Cornel Armeanu. A publicat apoi, tot poezie, în publicațiile locale GRAIUL MARAMUREȘULUI și IZVOARE CODRENE. A apărut în antologia MAMA, (2014), antologie realizată de domnul Gheorghe Puiu Răducan, cu o poezie dedicată mamei. Este membru al Cenaclului literar ION BURNAR, cenaclu al scriitorilor din Maramureș, și membru al Ligii Scriitorilor din România, filiala Maramureș.

LACUNELE LUMINII este volumul de debut al tânărului poet băimărean, apărut cu sprijinul financiar al angajaților Bibliotecii Județene PETRE DULFU din Baia Mare, (2020); 100 p., ISBN 978-606-8967-22-6, Tehnoredactare: Maria Gârbe; Lector de carte: conf. univ. dr. Ștefan Vișovan; Coperta: Gabriel Stan-Lascu; Ilustrații: Annamaria Epli; Tipar: Gheorghe Șut, însoțit de un cuvânt

MOARA LUI GELU – O ALTFEL DE MOARĂ

prof. Gelu Dragoș

de prof. Valentin LUPEA

Gelu Dragoș s-a născut în satul Lucăceşti, din lunca Someșului, fostă reședință a voievodatului Lucăcesti, comuna Mireșu Mare, județul Maramureș, la data de 22 februarie 1967, într-o familie de „bogotani”, iubitori ai cultului pentru vechime și tradiții, fiind al doilea fiu al lui Aurel și – al Anei.

Așa după cum singur mărturisește, bunicul său dinspre mamă a fost morar, având moară pe Someș („… bunicul meu dinspre mamă a fost morar / […] eu macin numai cuvinte”).

Școala primară și cea gimnazială le face în satul său natal, unde director și diriginte era profesorul Ion Georgescu (pictorul și poetul Ion Georgescu-Muscel). Încă de pe atunci, elevul Dragoș era atras în direcția lirismului, iar profesorul Georgescu îl încurajează în acest sens.

Și-a continuat apoi studiile la Liceul de electrotehnică din Baia Mare (actualmente Colegiul Tehnic „George Bariţiu” Baia Mare).