Valeriu Oros, specialist în didactica limbii şi literaturii române şi docimologie, s-a născut la 12 iunie 1930, în localitatea Vima Mică, judeţul Maramureş, ca fiu al lui Dumitru şi Viorica Oros. Urmează şcoala primară şi clasele V–VII, în comuna natală. Mama, văduvă cu 5 copii, (tatăl mort într-un lagăr din Germania), nu-i poate asigura continuarea studiilor la liceu. Nu i se recunosc clasele V-VI şi VII efectuate la ţară în timpul ocupaţiei maghiare, şi este nevoit să le repete, după programa nouă de gimnaziu şi după o întrerupere.
Absolvent cu ,,Diplomă de merit” al Şcolii Pedagogice de Băieţi din Gherla (1953-1957). Licenţiat al Facultăţii de Filologie, specialitatea limba şi literatura română, Universitatea ,,Victor Babeş” din Cluj.
Doctoratul – la Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, cu o teză de docimologie aplicată la gramatica limbii române (Contribuţii experimentale la anihilarea coeficientului de subiectivitate în procesul de testare şi evaluare a cunoştinţelor). Conducător ştiinţific prof. univ. dr. docent Ştefan Bârsănescu, membru corespondent al Academiei Române. Teza, amplificată, a apărut la Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980, cu titlul final Contribuţii experimentale la optimizarea testării şi evaluării cunoştinţelor gramaticale.
Activitate profesională:
1957-1963 – profesor titular de limbă şi literatură română la Colegiul Naţional ,,Lucian Blaga” din Sebeş;
1963-1970 – asistent cu delegaţie de lector la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic din Baia Mare;
1970-1978 – lector la Facultatea de Filologie – Catedra de ştiinţe ale educaţiei – din cadrul Institutului Pedagogic din Baia Mare;
1978-1991 – profesor la Liceul de Ştiinţe ale Naturii Citește restul acestei intrări »