VASILE BLIDARU în mentalul colectiv al codrenilor

08/03/2015

Relatare a ANEI TĂMĂŞAN (Anica li Toderiţa Brigadirului), Oarţa de Sus, nr. 76, 76 de ani

clip_image002_

Vasile Blidaru (Văsălica Marişchii)

înregistrată de prof. Traian RUS

– Nană Anică, aveţi amintiri cu Blidaru?

– L-am şi văzut, că tăt vinè pă la nănaşu bătrân, nănaşu Îndreica li Ianoş, şi durnè la iel în podu şurii. Şi omu aiesta, bărbatu-mneu, s-o şi tălnit cu iel. Tată-so o fost brigadir silvic, hăpt pă Codru aiesta, pă unde hălălè Blidaru şi s-o tălnit de multe uări. Nu s-o temut de iel. Iera om cătăneţ, da n-o avut treabă numa cu cine i-o făcut rău. Pă unu l-o săpat că ş-o pus picioici pă pământu lui şi femèia lui şi cu pruncii n-o avut unde-şi pune nimnic, că i-o luat tăt, i-o strâcat casa la om şi ş-o luat ură pă ii. Cu aciia o avut treabă.

– Te rog să-mi povesteşti.

– Odată, omu aiesta s-o dus cu frate-so, Diordiţa, după frunză de aşternut la vaci, că nu ierau paie. Că la colectiv iera ce iera şi merèm, aşè, toamna, după frunză de aşternut. S-o dus cu caru li socru-mneu. Bătrânu avè doi boi de dibol tare buni. Toderiţa grebla frunză şi le încărca, Diordiţa, le călca. Numa o văzut că apar doi oamini. Ierau Blidaru, cu unu, Aleisuca, care şi ala ş-o lăsat casa şi s-o dus pă Codru. Zâce Aleisuca: „Măi, a cui sânteţi voi”. I-o răspuns Diordiţa:

„Noi sântem a brigadirului din Oarţa”. S-o dus l-a Diordiţa şi i-o tras o palmă. Zâce: „Şi-i spui la tată-to că te-ai tălnit cu Blidaru”. Pruncii s-o apucat de plâns. Blidaru s-o dus la iel, l-o apucat de tept şi i-o dat neşte pălni de numa, numa. Şi i-o zâs: „Mă, aieştia-s coptii, mă. Ce-ai tu cu coptiii aieştia? Aieştia nu ştiu de-alèa, mă. Şi nici tată-so, n-ai treabă cu iel când îl veizi. Că iel i-o dat lèmne la femèiè mè şi nu îndèţă pruncii de frig, că nime nu i-o dat o dărabă de lemn, da, iel i-o dat”. Şi hăpt aşè o fost. O zâs că-i spunè la femèie si margă culo şi culo şi şi-şi aducă lèmne la prunci. Că n-o lăsau nici lemne şi-şi aducă. O mai zâs: „Aşè că să nu mai ai treabă cu ii. Nu mai plânjeţi, ţucu-vă. Şi-i spuneţi la tată-to că v-aţi tălnit cu Văsălica, cu Blidaru”. Pruncii, dăc-o vinit acasă, i-o spus la tată-so ce-o păţât. O zâs tată-so, zâce: „Nu-mni face iel nimnică când să tâlneşte cu mine. Când să tâlneşte cu alţî, care i-o făcut rău, îi cătăneşte de numa numa”. O fost de multe uări aici, la nănaşu bătrân, şi sângur, şi cu Aleisuca. Citește restul acestei intrări »