de pr. prof. dr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA
Nu l-am cunoscut personal pe Părintele Vasile Borca din Baia Mare. Dumnezeu a rânduit să aflăm unul de existenţa celuilalt. Eu eram la o margine de ţară, dânsul la cealaltă. Eu căpătasem năravul de a scrie cărţi, de a le tipări şi de a le răspândi în lume. Căutam cu disperare oameni cu năravul de-a citi. Trăiam într-o lume postrevoluţionară, în care toate valorile vechi fuseseră aruncate la coşul istoriei, inclusiv cărţile. Lumea se ocupa de acum cu calculatoarele şi cu alte multe „jucării” electronice ale vremii noastre. Lumea nu mai avea timp şi interes să mai citească o carte. Asta se făcea „pe vremuri”. Acum citeam pe ecranele televizoarelor titrajele filmelor, serialelor, priveam cum se certau politicienii ca la uşa cortului, cum se bâţâie „vedetele” şi „artiştii” de carton ai zilei. Cine mai avea timp de citit cărţi?
Iată că printre destul de puţinii împătimiţi ai cititului de cărţi, pe care am avut bucuria să-i mai întâlnesc ici-acolo, s-a numărat şi Părintele Vasile Borca. Sunt zeci de ani de când omul acesta îmi rabdă, cu o putere de martir, tupeul de a-i trimite din cărţile pe care mai reuşesc şi eu să le scriu, să le tipăresc, din când în când. Nici nu-l mai întreb înainte dacă le vrea sau nu, dacă-l interesează sau nu. Pur şi simplu i le trimit. Dânsul, pur şi simplu, mi le achită! M-am gândit de multe ori de ce face acest lucru. Din scrisorile pe care le mai schimbăm din când în când, am înţeles că este un iubitor incurabil al cărţii. Îl interesează aproape tot ce se scrie, nu numai în domeniul religiei, istoriei, Citește restul acestei intrări »