Vasile Gaftone – 85 de ani de la nașterea publicistului și prozatorului maramureșean

10/12/2021

Vasile Gaftone
(10 decembrie 1936 – 22 februarie 2018)
vitrină de carte realizată la Sala de lectură Carte curentă

„Fin documentarist, cu o scriitură nervoasă, dar extrem de umană, Vasile Gaftone este un ziarist care nu s-a ofilit. Iarba verde a profesiei ne stă mărturie. Până în ziua de azi scrie, descoperind teme de mare actualitate. Nu totdeauna, poate, am fost de acord cu opiniile dumisale. Dar mi-a plăcut şi îmi place că are un neastâmpăr care îi dă tinereţe. Îi simt ca pe vremuri o energie profesională de invidiat. Un model de tenacitate, absorbit de această uluitoare meserie, care se vede nu te doboară, ci te ţine în viaţă.” (Gheorghe PÂRJA)

Vasile Gaftone s-a născut pe 10 decembrie 1936, în satul Salva, judeţul Bistriţa Năsăud. A absolvit Şcoala medie silvică din Năsăud, a urmat apoi Facultatea de Ziaristică la Bucureşti (1959-1961) şi Facultatea de Drept la Cluj (1964-1968). A lucrat la ziarul maramureşean „Pentru Socialism” până în 1986. După 1990, a lucrat 2 ani la Biblioteca Judeţeană ca biograf, bibliolog şi Citește restul acestei intrări »


Mărturii. Prieten discret…

10/12/2021

Vasile Gaftone
(10 decembrie 1936 – 22 februarie 2018)

Venisem la Baia Mare spre a-mi căuta un loc de muncă pe măsura pregătirii mele. Fostul coleg de facultate, Mircea Petrehuş, Dumnezeu să-l odihnească, m-a prezentat redactorului-şef de la ziarul judeţean cu recomandarea de a fi angajat aici ca redactor. Era un post liber, la vremea aceea. Pentru a-mi demonstra „capacitatea profesională” am intrat toţi trei în biblioteca redacţiei şi am frunzărit colecţia de la „Năzuinţa” Zalău. Din fericire, aveam cu ce mă mândri, astfel încât, după un telefon de aprobare dat la judeţ, am primit hârtia de transfer.

Aşa l-am cunoscut pe Vasile Gaftone. El era redactorul-şef care m-a apreciat atât de rapid, judecând mai ales varietatea abordărilor şi stilul incisiv al articolelor. Citește restul acestei intrări »


Academicianul Mihai Pop, omagiat la Glod

18/11/2021

de dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Mihai Pop
(18 noiembrie 1907 – 8 octombrie 2000)

Acum, când rândurile de faţă văd lumina tiparului, prima ediţie a evenimentului intitulat „Tradiţii culturale – Glod” este în desfăşurare. În centrul atenţiei este aşezată personalitatea academicianului Mihai Pop, fiu al satului, folclorist, antropolog şi etnolog, laureat al Premiului Herder şi membru de onoare al Academiei Române.

Iniţiativa pare a fi pornit din „sat”, căci „director de eveniment” este preotul paroh Dan Ioan Sidău, iar printre organizatori identificăm, alături de „mari etichete”, şi Asociaţia Culturală „Petreuşii”, avocaţii Ioan şi Ileana Sas, Primăria Strâmtura şi… „toţi glodenii”.

M-a bucurat enorm această veste despre comemorarea celor 15 ani de la trecerea la cele veşnice a academicianului Mihai Pop, dar mai ales despre inaugurarea Centrului Cultural Documentar la Şcoala Glod, dezvelirea plăcii comemorative şi toate celelalte activităţi programate în ideea „păstrării şi valorificării tradiţiilor, obiceiurilor, meşteşugurilor şi folclorului”.

După puterile noastre, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare a onorat personalitatea marelui profesor prin publicarea Caietului biobibliografic aniversar „Mihai Pop – 100” la 18 noiembrie 2007. În cele 60 de pagini au fost prezentate condensat repere biografice, bibliografia operei şi referinţe critice. Am considerat Citește restul acestei intrări »


Petre Dulfu – acuzat de… plagiat

26/03/2015

de Vasile GAFTONE

În vara anului 1911, când Petre Dulfu se bucura de un imens

Petre Dulfu

Petre Dulfu

prestigiu scriitoricesc, când era în floarea vârstei – 55 de ani – şi al unui inepuizabil izvor „poporan” de creaţie originală şi de preţuit traducător, încoronat cu trei premii ale Academiei Române, el era acuzat de plagiat!

Ziarul „Românul” din Arad (nr. 132/17-30 iunie 1911) publica, în pag. 6, o ştire sub titlul incitant: Ucenicul „zilelor noastre”, în care între altele, se scria:

„Cineva saltă de bucurie că l-a prins pe „Românul” în flagrant cu un plagiat, săvârşit de colaboratorul nostru Petre Dulfu.

Iar vina plagiatului afirmativ, cui altuia putea să i se arunce în cârcă, decât numai directorului nostru, d-lui Vasile Goldiş?!

Să analizăm situaţia. Pretinsul plagiat e al d-lui Petre Dulfu, iar vina e a d-lui Goldiş. Iar logica unei întruchipări de vorbe în felul acestora, nu poate fi decât al… cui?

Desigur, al celui care a „descoperit” plagiatul şi s-a făcut „judecător atât de drept (?) în chestiuni de morală în literatură”, care, în petiţia către redacţie, afirma că e „un preot bătrân” şi iscălea „Petru Popa din Oşorhei (Bihor)”.

Petre Dulfu află despre această acuzaţie mai târziu, trimiţând din Bucureşti, „Românului” din Arad, o scrisoare, publicată integral în nr. 142/1911 sub titlul „PLAGIATUL”. Citește restul acestei intrări »