Petre Dulfu – acuzat de… plagiat

26/03/2015

de Vasile GAFTONE

În vara anului 1911, când Petre Dulfu se bucura de un imens

Petre Dulfu

Petre Dulfu

prestigiu scriitoricesc, când era în floarea vârstei – 55 de ani – şi al unui inepuizabil izvor „poporan” de creaţie originală şi de preţuit traducător, încoronat cu trei premii ale Academiei Române, el era acuzat de plagiat!

Ziarul „Românul” din Arad (nr. 132/17-30 iunie 1911) publica, în pag. 6, o ştire sub titlul incitant: Ucenicul „zilelor noastre”, în care între altele, se scria:

„Cineva saltă de bucurie că l-a prins pe „Românul” în flagrant cu un plagiat, săvârşit de colaboratorul nostru Petre Dulfu.

Iar vina plagiatului afirmativ, cui altuia putea să i se arunce în cârcă, decât numai directorului nostru, d-lui Vasile Goldiş?!

Să analizăm situaţia. Pretinsul plagiat e al d-lui Petre Dulfu, iar vina e a d-lui Goldiş. Iar logica unei întruchipări de vorbe în felul acestora, nu poate fi decât al… cui?

Desigur, al celui care a „descoperit” plagiatul şi s-a făcut „judecător atât de drept (?) în chestiuni de morală în literatură”, care, în petiţia către redacţie, afirma că e „un preot bătrân” şi iscălea „Petru Popa din Oşorhei (Bihor)”.

Petre Dulfu află despre această acuzaţie mai târziu, trimiţând din Bucureşti, „Românului” din Arad, o scrisoare, publicată integral în nr. 142/1911 sub titlul „PLAGIATUL”. Citește restul acestei intrări »


PLAIURI CODRENEŞTI

15/02/2015

Andreia Roxana Botis (1)de Andreia-Roxana BOTIŞ

Ulmeni, locul copilăriei mele, reprezintă lumea în care trăiesc împletindu-mi raţiunea cu elementele autentice ale culturii şi civilizaţiei româneşti, ale portului popular din zona Codrului, dar şi cu liniile melodice codreneşti, care-ţi deschid calea spre noi orizonturi. În această lume mirifică, plină de legendă şi istorie, am ales să-mi petrec şi anii adolescenţei, în calitate de elevă de liceu, mândrindu-mă cu valorile, principiile şi noile identităţi descoperite.

Zona Codrului se află la interferenţa judeţelor Maramureş, Satu Mare, Sălaj, este un ţinut cu un farmec aparte, din punct de vedere geografic, cu codri seculari ce se îngemănează cu câmpii mănoase, străbătute de râul Someş, care formează defileul cunoscut sub denumirea Strâmtorile Ţicăului, tocmai la intrarea dinspre satul Ţicău spre capitala administrativă a zonei – oraşul Ulmeni, dar această zonă poartă cu semeţie şi urmele dacilor liberi, recent fiind inaugurat Muzeul de la Oarţa de Jos, care are comori istorice de o valoare inestimabilă.

Coperta buna final

Biserica din Arduzel

Această zonă etnografică prezintă numeroase enigme, dar şi valori istorice de o mare însemnătate spirituală. Voi prezenta câteva dintre aceste bijuterii ale plaiurilor codreneşti.

Biserica de lemn Arduzel a fost construită în anul 1650 la Gârdani, de credincioşii de aici. De acolo a fost adusă aici, la începutul secolului al XIX-lea. Pictura este aproape în întregime distrusă, doar pe iconostas se pot distinge figurile apostolilor şi a Mântuitorului.

Biserica de piatră şi lemn din Ulmeni „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” provine din Şomcuta Mare şi a fost reclădită în 1895, are un chivot din secolul al XVIII-lea, aurit, cu proeminenţe şi reliefuri florale şi cruciforme excepţional lucrate. Citește restul acestei intrări »