Generalul Traian Doda. Românul care „privea cauza naţională ca o chestiune de onoare personală”.

29/07/2021

Jurnal din anii ciumei Covid 19

de Vasile LECHINȚAN 

Traian Doda
(29 iulie 1822 – 4/16 iulie 1895)

Una dintre personalităţile de seamă ale vieţii şi luptei noastre naţionale din Transilvania, din secolul al XIX-lea, a fost şi generalul de brigadă din armata imperială austriacă Traian Doda.

S-a născut în localitatea Prilipeţ, din Banat, azi jud. Caraş-Severin, la 29 iulie 1822. A absolvit şcoala  militară de regiment (regimentul grăniceresc român) din Caransebeş, în 1841, apoi, calităţile şi capacitatea l-au recomandat să-şi completeze studiile la Academia Militară din Wiener-Neustadt, în Austria.

Ca sublocotenent, activează Citește restul acestei intrări »


IN MEMORIAM – Vasile LECHINȚAN

12/07/2021

Vasile Lechințan

(21 ianuarie 1949, Silvașu de Câmpie – 09 iulie 2021, Cluj-Napoca)

Sunt oameni pe care este de ajuns să-i întâlnești de două-trei ori în viață pentru a ști că sunt atinși de lumina divină, la rândul lor atingând, ocupând în sufletul celui cu care se întâlnește, un loc luminos ce va rămâne peste timp doar al lor.

Dincolo de elita intelectuală din care fac parte, oamenii aceștia se deosebesc din mulțime prin: simplitate, modestie, generozitate, dragostea față de aproapele, oricine ar fi el! Sunt oameni lipsiți de orgolii cărora nu le este teamă să coboare din funcții, să aprecieze, să încurajeze, să încredințeze, să crediteze acolo unde simt că este cazul. Sunt oameni care-și văd de lungul sufletului, sacrificându-se zi de zi pe altarul misiunii nobile ce le-a fost încredințată, convinși fiind că rostul lor în lume este de a lăsa în urmă o zestre intelectuală de mare folos generațiilor viitoare. În acest caz, aceea de a cerceta istoria neamului românesc, cu precădere pe cea din spațiul nostru transilvan, apoi de a scoate în lumina scrisului adevăruri istorice care nu pot fi contestate. În liniște, fără a face valuri, cu demnitate Citește restul acestei intrări »


In memoriam prof. Vasile Lechințan – istoric, scriitor, om al cetăţii

12/07/2021

Vasile Lechințan
(21 ianuarie 1949 – 09 iulie 2021)

Istoriografia și cultura românească a pierdut o voce autorizată, demnă și credibilă în apărarea adevărului istoric, a patrimoniului și valorilor fundamentale ale poporului român, un desăvârșit profesionist, care și-a pus întreaga existență în slujba binelui public.

Regretatul publicist, remarcabil istoric, scriitor, om al cetății și excelent arhivist s-a născut la 21 ianuarie 1949, în localitatea Silivașu de Câmpie, din părinții Maria și Grigore Lechințan, județul Bistrița-Năsăud. În buna tradiție a familiilor românești, copilul, adolescentul și apoi intelectualul patriot Vasile Lechințan și-a iubit și respectat părinții, întreaga familie formată din surorile Lenuța Mureșan, Domnica Teglaș, Ana Moișan și minunații lui nepoți Monica, Mirela, Marius, Dora, Sănica, Marin, Măriuța, Mitruț și Nuțica și strănepoții Elisa, Cristina, Ionela, Andreea, Vanessa și Răzvan.

Și-a petrecut copilăria Citește restul acestei intrări »


Recomandare de lectură: „ROMÂNII CLUJENI DIN SECOLELE XV-XVII” de Vasile LECHINȚAN (în „Povești despre Cluj, I”)

09/07/2021

Un inedit tablou social economic al vieții românești citadine din Clujul secolelor XV-XVII se reconstituie din documentele de epocă aflătoare în arhivele clujene, fondul Primăria municipiului Cluj Napoca.

Bogata zestre documentară a marelui și înfloritorului oraș liber regesc de pe Someșul Mic din această perioadă istorică, în primul rând foarte importantele „Socoteli ale primăriei”, care se țin începând cu mijlocul secolului al XVI-lea, procesele verbale ale adunărilor consiliului orășenesc, protocoalele cu procesele judecătorești, documentele și registrele breslelor (unele începând din secolul XV), ne dezvăluie o interesantă prezență românească, între ziduri și în afara zidurilor orașului, inclusiv în Feleacu, sat românesc de pe teritoriul și sub jurisdicția orașului, relevându-ni-se totodată și contribuția românilor prin puterea lor economică, precum și prin muncă și faptă cotidiană, la dezvoltarea și apărarea orașului lor și la susținerea instituțiilor acestuia.

Această lume liberă românească, necunoscută până acum, este prezentă într-o diversitate de stări și ocupații Citește restul acestei intrări »


Scrisoare către cuvintele româneşti

29/06/2021

de Vasile LECHINȚAN

Dragile mele cuvinte minunate! Încă din primele mele rânduri de scrisoare vreau să vă fac cunoscut că sunt bine şi sănătos când vă aud strigate, în suflet, cu putere, de mama mea prin ograda copilăriei, unde ea era stăpâna ceriului şi a pământului, atât era de plină de viaţă şi de voinţa de a-şi apăra averea şi drepturile, felia de viaţă pe care i-a fost dată şi mândria de a fi Om. Sunt, totodată, bine şi sănătos când vă văd strigate cu cerneală, pe hârtie foarte veche, medievală, de un Varlaam şi de un Coresi, apoi, când sara pe deal vreun bucium sună cu jale, vă aud şoptite de domnul Eminescu în timp ce vă înşiră pe hârtie, iar în Ardeal, sunteţi sufleteşte alături de Coşbuc zărindu-şi mama la vaduri în care ape repezi curg şi plopii doinesc şi ei eterna jale a unei vieţi scumpe dispărute. Sunt iarăşi bine şi sănătos văzând cum iese, în ograda sa din Ţicău, şi vă strigă Creangă ca să vă adune din împrăştierea voastră ştrengară de prin Humuleşti şi de pe la apa Ozanei cea frumos curgătoare şi limpede ca cristalul, iar un hâtru din Haimanalele Prahovei, pe nume Caragiale, vă înşiră, bob cu bob, cu cele mai diamantine sclipiri, pline de umor, într-o lume românească uimitoare de la începutul modernităţii noastre.  Citește restul acestei intrări »


O listă a celor mai iubite cuvinte ale limbii şi culturii române (II)

12/06/2021

Jurnal din anii ciumei Covid 19

de Vasile LECHINȚAN

Ca o pecingine s-au întins în oraşele noastre absolut aproape numai denumiri străine de firme, limba română fiind evacuată fără milă şi fără menajamente, fenomenul nefiind stopat nici de primării, nici de conducătorii politici, nici de Parlamentul României, cu atât mai puţin de bietul popor român aflat sub vremi. La Cluj, de exemplu, de ce nu se putea trata cu demolatorii şi apoi cu constructorii clădirilor de pe terenul fostei fabrici de tricotaje „Someşul”, de pe actualul bulevard 21 Decembrie 1989, că se permite contractul, cu o condiţie: zona să se denumească Complexul de clădiri „Someşul”, şi în cadrul acestuia putând funcţiona şi alte firme străine. Era un semn de respect faţă de limba română, faţă de un toponim românesc binecunoscut al Clujului timp de o jumătate de secol, faţă de populaţia Clujului. Şi tot astfel „Complexul de clădiri Ursus”, „Complexul de clădiri Flacăra”, „Complexul de clădiri Feleacul” etc.

De aceea ne este dragă şi mai mult, în aceşti ani tulburi, limba noastră cea română, urgisită şi uitată de cei care tratează cu sume modeste averile publice mari ale României, îngropând şi limba română.

Un alt set mirific al cuvintelor dragi ale limbii şi culturii noastre este Citește restul acestei intrări »


Diplomaţia minunată a florilor

08/05/2021

de Vasile LECHINȚAN

Jurnal din anii ciumei Covid 19

Am fost astăzi la Grădina Botanică, cel mai frumos şi mai mângâietor sufleteşte centru al Clujului, cu feeria lui de flori multicolor înflorite, momentan fiind paradisul lalelelor. Cele de pe „platoul Florian Porcius” – aşa îl numesc eu ad-hoc, pentru că acolo e statuia marelui botanist de origine năsăudeană – sunt pe deplin înflorite acum, urmează să se deschidă multe şi de la marginea aleii de la intrare, de o parte şi de alta, spre statuia „Domnului Florilor Clujene”, Citește restul acestei intrări »


O listă a celor mai iubite cuvinte ale limbii şi culturii române (I)

05/05/2021

Jurnal din anii ciumei Covid 19

de Vasile LECHINȚAN

Nu ştiu să fi riscat cineva până acum să schiţeze o astfel de listă, care pare imposibilă la prima vedere, cu eventuale capcane, nu dintr-o opţiune sau alta, ci mai ales prin inevitabile omisiuni datorate caracterului ad-hoc al demersului. Eu îl consider de altfel foarte necesar astăzi, într-o lume bulversată şi cotropită moral şi spiritual.

În primul rând clasez pe primul loc cuvintele: mamă, tată, surori, fraţi, nepoţi, bunici, străbunici, moşi, strămoşi, cărora li se adaugă minunatul cuvânt familie. Aşa am răzbit noi, românii, prin milenii, Citește restul acestei intrări »


Ţara Chioarului sau a Cetăţii de Piatră, comoară de secole a toponimelor româneşti (II)

01/05/2021

Jurnal din anii ciumei Covid 19

de Vasile LECHINȚAN

Planul cetăţii Chioarului, într-o gravură veche, de secol XVII-începutul sec. XVIII

Într-un plan al cetăţii Chioarului din secolul XVII- începutul secolului XVIII (vezi foto) apare schiţată şi o viaţă animată, cu oameni înarmaţi care se duc sau vin la/dinspre cetate, în interiorul şi în afara zidurilor, pe jos, călări, cu căruţă, singuri sau în grup, alţii păzesc oi, sau probabil le mână undeva, atmosfera este romantică şi ne inspiră dorul de viaţa românilor chioreni la acea cetate care au slujit-o ei din Evul Mediu timpuriu până la 1718, când a fost distrusă. Ne inspiră dor de romantismul zidurilor vechi, de drumurile pitoreşti înalte până acolo, de spectaculosul defileu al apei Lăpuşului ce oglindea norii, cerul albastru şi cetatea, de acei strămoşi străjeri pe metereze, de viaţa lor cuprinsă între cetate şi casa dintr-un sat al domeniului, mai apropiat sau mai depărtat.

Să urmărim, în continuare, pe sate chiorene, dispuse în ordine alfabetică, comoara limbii române istorice, a toponimelor româneşti, culese de Kádár József din documente din secolele XVIII-XIX.

Ciocmani (azi com. Băbeni, SJ)  Citește restul acestei intrări »


A ieșit de la tipar numărul 5 al revistei SINTAGME CODRENE

27/04/2021

Publicația va fi distribuită la cei care semnează materiale în paginile acesteia, la colaboratori, la diferite instituții culturale și de învățământ.

În cuprins:

Vasile Lechințan: A fost Transilvania un „principat maghiar” sau întotdeauna o ţară românească?, p. 2

Angela Monica Jucan: Cartea e ceva în America, p. 9

Valeria Bilț: O cercetare științifico-fabulatorie a povestirii. Decalogul metatextual la Mircea Nedelciu, p. 13

Olimpia Mureșan: Semnal editorial – „Istoria reală a Ardealului” de Costel Neacșu, p. 23

Constanța Abălașei Donosă: Dragoste și tutun la Dunăre, p 27

Citește restul acestei intrări »