Pamfil Bilţiu – Ion Stan Pătraş şi zestrea sa artistică

de Gelu DRAGOȘ

O carte de colecţie, o carte reprezentativă pentru Maramureş, ne propune neobositul etnolog Pamfil Bilţiu şi colaboratoarea şi consoarta lui, Maria Bilţiu. Apărută în condiţii grafice deosebite, ea se numeşte „Ioan Stan Pătraş şi zestrea sa artistică”, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, editura „Cetatea Romei”, director dr. Nicoară Mihali (carte-simbol, tocmai bună pentru a putea fi oferită turiştilor care ne trec pragul).

Demersul domnului Pamfil Bilţiu este salutar fiindcă Maramureşul, dacă se identifică cu ceva, se identifică cu porţile maramureşene, bisericile de lemn, folclorul de pe Iza şi Mara şi în mod excepţional cu „Cimitirul vesel” din Săpânţa.

Din Cuvântul de început, numit „Argument” aflăm că: „Lucrarea noastră îşi propune să umple un gol resimţit de multă vreme. Prin ea ne propunem să analizăm şi să tratăm opera meşterului Ioan Stan Pătraş sub toate aspectele ei,

Amintiri cu bibliotecari dintr-un februarie…, dar nu numai

de Maria GÂRBE

Maria Gârbe

Cu tot respectul pentru actuala eră a informațiilor virtuale, nu se cade să uităm că anul acesta, în data de 3 februarie, s-au împlinit 553 de ani de la moartea lui Johannes Gutenberg (n. circa 1400 – d. 3 februarie 1468), inventator şi tipograf. Invenția lui – tipografia cu litere mobile, hârtia și cerneala au adus omenirii, de-a lungul celor 5 secole, avantaje de dimensiuni incomensurabile. Înainte de apariția și răspândirea tiparului, cărțile erau Manuscrise. Biblia cu 42 de rânduri, tipărită la 1455, este considerată a fi prima mare lucrare a lui Gutenberg, primul incunabul. Astăzi se mai găsesc puține exemplare complete sau chiar și fragmente ale acestei biblii. Unele sunt tipărite pe pergament, altele pe hârtie. Astfel, se impune definitiv superioritatea textului imprimat asupra manuscrisului.

Primele tipărituri au fost numite incunabule. Mi-am amintit că, în data de 3 februarie 1998, Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare, în colaborare cu Biblioteca Județeană Satu Mare, a organizat manifestarea Minunile tiparului, dedicată împlinirii a 530 de ani de la moartea lui Johannes Gutenberg. Bibliotecarii sătmăreni, director Gheorghe Toduț (n. 22 martie 1963 – d. 31 martie 2019, profesor doctorand în istorie, deputat în legislatura 1992-1996) și profesor-bibliotecar Paula Vasil-Marinescu, au adus pentru expoziție și un incunabul din colecțiile proprii. În acest context amintim o selecție din activitatea lor editorială: Gh. Toduț (autor, editor): Aspecte ale raporturilor Țării Românești cu Imperiul Habsburgic, în vremea lui Constantin Brâncoveanu (1995), Zece personalități istorice sătmărene (1997), Cultura sătmăreană în presa interbelică (2003); Paula Vasil-Marinescu (autor și coautor împreună cu Marta Cordea): Cartea veche străină în Biblioteca Județeană Satu Mare: sec. XV-XVI: catalog (1998), Cartea veche străină: sec. XVII: catalog: vol. I: A-C și vol. 2: D-K (2005). Despre importanța momentului, alături de alți participanți, a prezentat o comunicare bibliotecarul profesor Corneliu Oneț de la instituția gazdă. 

PAUL ANTONIU: despre poezie, muzică și teatru cu Vasile Radu GHENCEANU (II)

de PAUL Antoniu

V.R Ghenceanu și Paul Antoniu ascultând „Anotimpurile” de Antonio Vivaldi

Partea a II-a

(Paul Antoniu de vorbă cu V.R. Ghenceanu)

V.R. Gh: La-nceputul acestei a doua reprize eu îți propun să ne reîntoarcem la Poezie, frumoasă și nobilă preocupare pentru noi și viețile noastre.

P.A: Propunerea e foarte frumoasă, dar nu sunt convins că vom avea atâta spațiu pe casetă în care să ne încapă toate părerile pe această temă, foarte ofertantă pentru noi doi.

V.R. Gh: Să vorbim atunci doar despre recitalul „Poezia din turn” pe care tu cu câțiva colegi îl transmiți, prin megafoanele din oraș, din Turnul Ștefan, în fiecare lună, e drept și cu sprijinul unui post de radio local.

P.A: Cu această foarte frumoasă idee a venit în fața noastră, încă de la instalare, actorul clujean, Anton Tauf, la puțină vreme după venirea sa ca director. Repertoriul mereu a fost la latitudinea noastră, orientându-ne mai mult spre operele marilor noștri clasici, dar și spre alor noștri maramureșeni, precum Gh. Pârja, Adela Naghiu, Gh. Mihai Bârlea, Augustin Botiș, Gh. Chivu și desigur, cel de față…

PAUL ANTONIU: despre poezie, muzică și teatru cu Vasile Radu GHENCEANU (I)

de PAUL Antoniu

V.R Ghenceanu și Paul Antoniu ascultând „Anotimpurile” de Antonio Vivaldi

Partea I

(Paul Antoniu de vorbă cu V.R. Ghenceanu)

Discuția dintre noi, pe temele enunțate, a avut loc în două reprize, în două zile apropiate, după cum am descoperit pe caseta audio din fonoteca personală. Nu e menționată și data imprimării, fapt ce nu e chiar atât de important, pentru simplul motiv că temele dezbătute atunci sunt și azi la fel de actuale.

V.R. Gh: Un dialog cu un bun prieten ca tine, Paul Antoniu, pe temele deja enunțate, poate stârni un interes special în rândurile spectatorilor voștri devotați. Să pornim deci, schimbul nostru de idei și gânduri. Așadar, stimate prietene, vremea a trecut. Au trecut câțiva ani de când slujești cu credință scena băimăreană ca actor, desigur. Nu e încă momentul unui bilanț. Și totuși…

P.A: Reportofonul acesta care e deschis între noi îmi dă emoții, pentru că nu sunt obișnuit să vorbesc la microfon. Pe scenă e cu totul altfel…

V.R. Gh: Vorbește fără teamă, căci microfonul e încorporat și nu se vede.

P.A: Ca să fiu scurt, pot spune că pe scena băimăreană, am avut multe bucurii. Mai cu seamă acelea de-a lucra cu mari regizori,

REVERENȚĂ LA O… ANIVERSARE

Paul Antoniu

de PAUL Antoniu

Mottouri:

– „În teatru nimeni nu-i mai presus decât ACTORUL”, Vasile Radu GHENCEANU (17 mai 1939 – 30 octombrie 2006)

– Autograf special la propunerea subsemnatului: „Dușmanilor lui Paul Antoniu, cu cea mai aleasă prețuire. 17.V.2001. V.R. Ghenceanu” (Autograf pe volumul „Dreptul la singurătate”, Ed. Proema, 2001).

– „Actorii sunt imprevizibili. Când nu le convine ceva, pentru a aplica o pedeapsă recurg la mijloace aparent legale.” V.R. Ghenceanu. (16.V.1977).

– „Grădinile din fereastră”, titlul unui volum – jurnal de călătorie, Ed. Proema – Baia Mare, 1998.

– „Priviți-mă în starea de veghe; / Sunt bolnav.” (Din volumul „Însemnați de uitare”, Ed: Omega – Baia Mare, 1997

Vasile Radu Ghenceanu

Poet, gazetar, eseist, cronicar și director de Teatru – Vasile Radu GHENCEANU– unul dintre intelectualii de mare prestigiu de pe meleagurile noastre, ar fi împlinit venerabila vârstă de 81 de ani (n. 17 mai 1939). N-a fost să fie, însă… până-n ziua de azi, data plecării sale (d. 30 oct. 2006) pe cărări de stele a rămas, în amintirile noastre, apropiate rudenii sau doar prieteni neasemuiți, ale tuturor care bine l-am cunoscut și apreciat cu asupra de măsură, ne-a rămas Omul, un model de viață demn de urmat, indiferent de vârstă văzându-l cu ochii minții tot mai hotărât pășind spre culmi. Și asta până-ntr-o zi în care urcușul devenea tot mai plin de obstacole, iar culmile tot mai înnegurate. Speranța unei curânde reveniri în viețile noastre devenea tot mai palidă, mai ales pentru unii dintre noi care, pe parcursul mai multor ani, relația cu Radu devenea tot mai frățească, multe cele apropiindu-ne, în timp ce ne descopeream unii altora preocupări și nobile pasiuni care ne uneau în gând și-n fapte. Noi doi, de exemplu, eram melomani pasionați, mari iubitori de poezie, iar de TEATRU eram trainic legați, Radu în calitate de cronicar și, mulți ani, un pasionat și competent director, mult apreciat și chiar iubit de către noi actorii,

Antoaneta Turda. Fișă biobibliografică

de Angela-Monica JUCAN

Antoaneta Turda (oficial, Antoaneta Ofelia Turda) este profesor, bibliotecar, publicist, critic literar. S-a născut la 13 mai 1962, în Baia Mare, în familia profesorului de educație fizică Ioan Turda și a profesoarei de istorie Cornelia Turda (născută Marian, originară din comuna sătmăreană Sanislău). Antoaneta are un frate, Olimpiu (inginer minier, căsătorit cu Cristina, de aceeași profesiune, pe care însă niciunul nu a practicat-o; stabilit, împreună cu soția și copiii în Canada) și trei nepoți de frate, de care toată familia este foarte mândră (Antonio – 15 octombrie 1998, Baia Mare, Sophie-Marie – 4 decembrie 2008, Montréal, Alexis Cristian – 4 februarie 2015, Montréal). Fratele bunicii materne, pr. Gheorghe Marian, a fost preot greco-catolic. Cu o atentă educație primită în familie, dar și cu o excepțională zestre genetică, Antoaneta este un creștin adevărat, un om modest, ponderat, tradiționalist, înțelegător, plin de solicitudine, bucuros să poată fi de ajutor, un om instruit, serios, scrupulos în muncă și corect, un om care își cultivă permanent darurile primite de la Dumnezeu, un om mulțumit cu ce are, un om cu atitudine pozitivă.

DESPRE CUM MI-AM DAT FOC LA VALIZĂ

Motto: „Gura bate c[…]” (din proverbele românilor)

de PAUL Antoniu

Zece ani au trecut de – atunci… Motiv pentru care o marcare a evenimentului (să-i zicem…) se impune. Mai exact, zece ani s-au împlinit în data de 9 iunie 2014, când am primit o hârtie oficială prin care mi s-a adus la cunoştinţă: „Prin prezenta vă facem cunoscut că în data de 30.06.2004 contractul dumneavoastră de muncă expiră şi nu va mai fi prelungit”. Director general… nea cutare.

Totul a pornit de la nemarcarea (în acel an), în nici un fel, a Zilei Internaţionale a Teatrului din data de 27 martie (2004). Ca de fiecare dată până atunci, trebuia ca şi în seara acelei zile de sărbătoare să jucăm un spectacol gratuit pentru spectatorii noştri fideli, directorul instituţiei – generalul! – având onoarea ca, înainte de ridicarea cortinei, să dea citire mesajului primit (cu o săptămână înainte) de la Preşedintele Institutului Internaţional al Teatrului. Poetul – gazetar şi om de teatru, de pioasă amintire – V. R. Ghenceanu scria, cu amară ironie, în „Graiul Maramureşului” din 31 martie 2004: „La Teatrul Municipal din Baia Mare, de Ziua Internaţională a Teatrului (27 martie a.c.) conducerea a dat… relache.” Domnia Sa avea perfectă dreptate!