CRF1

de Passionaria STOICESCU

Ea e molecula CRF1
din membrana externă a hipofizei,
dar numele ei adevărat e tristeţe…
Unii cred c-o ucid în ospeţe,
alţii în băuturi şi desfrâu,
mutând susul în josul de brâu,
s-o stăvilească, s-o-ngheţe…

Numai că ea e molecula biruitoare
sub neonul în chip de soare,
sub chimicalele-n loc de mâncare,
sub lichidul contrafăcut în loc de apă curată,
sub aerul otrăvit de tutun şi furnale,
sub sânul şi botul siliconat pe bani grei
al păpuşilor infernale…

Anunțuri

Ținutul închis

de Gelu DRAGOŞ

De mult prea mult timp ţinutul nostru e închis –
ne ţinem sufletele ca-ntr-o pânză de păianjen
viaţa noastră are prea multe coborâri şi crăpături
deşi trăim într-un mare clopot de sticlă

A venit vremea ca fiecare s-o luăm pe un drum
vreau să pun ordine şi dacă mă împotmolesc în desiş
oare de ce seara vorbeşti într-un fel şi mâine eşti alta
până la urmă toţi avem nevoie de puţină primăvară
de puţin orizont albastru şi cuvinte înstelate şi tandre

Epigrame pe alese. Epigrame de tot felul [4]

de Constantin MÎNDRUŢĂ

AUTOCRAT

Are funcţie frumoasă,
Demnitar, nevoie mare!
Însă cum intră în casă,
Respiră cu aprobare.

EVADARE

Deţinuţi politicoşi,
S-au ferit de altercaţii,
În politică zeloşi
Au ieşit… să intre alţii.

Stea moartă

de Mihai EPLI

Întristat suflet
Ating prin tine
Astrul nemuritor
Care
Azi, noaptea
În lipsa ta moare –

Oare
Lacrimile-mi albastre
Te-au încătuşat –
Împlinind ne-ncetat
Inima-ţi nemuritoare?

Iluzii în noapte

de Viorel ŞERBAN

Viața se naște din tenebre.
Infinitul își mângâie valurile,
Ce vin să moară pe mal.

Serafică noapte trăim împreună.
În porturi corăbii ne-așteaptă.
Palate cu fleșe-aurite,
Porți neumblate deschid, făcându-ne semne.
Pan pentru noi în codri vânează.

Gențigrame-n brumărel / Să zâmbească-un pic și el

Gabriela Gențiana Groza – desen de Virgil Tomuleț

de Gențiana GROZA

COMISII ÎN PARLAMENT

Ne îmbată cu sifon
Când vorbesc la microfon
Și primesc multe ovații
ALDE unii… alde alții.

PROTEST AVICOL

Când găinile-au aflat
Că se pune-o taxă nouă,
Tare rău s-au supărat
Revoltate, nu mai ouă!…

Tandrețe

„Flori din bătrâni” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

Ideile poemului se-apropie cu teamă,
Ca niște pui sperioși de potârniche;
Nu faceți larmă, nu-mi drămuiți timpul,
Nu-mi cereți să iau seama la semne și semnale –
Aproape vin și-mi ciugulesc din palmă;
Nici nu-ndrăznesc să duc o mână la stilou…
Lăsați-mă uitat între un gând și o imagine cu tâlc;
Voi luneca prin amintiri, printr-o livadă cu liniști,
Voi strânge pentru voi un snop de-nțelesuri
Și le voi traduce în limba mamei mele.
Nu vă mirați că nu mă mir