Gențigrame de vacanță

de Genţiana GROZA

Piele faină, uimitoare
După ce au fost la mare

UNUL CU PIELEA CA BRÂNZA

– Alb din cap până-n picioare
După ce ai fost la mare?
– Noaptea-n club m-am amuzat,
Ziua-n pat… m-am tot bronzat.

„Epigrame pe alese. Epigrame de tot felul” de Constantin Mîndruţă (PDF)

„Epigrame pe alese. Epigrame de tot felul” de Constantin Mîndruţă [Descarcă – varianta PDF]

Militar de carieră, Constantin Mîndruţă aparţine unui judeţ şi, implicit, unui centru epigramatic ale cărui efective se văd sporite de la o vreme până la dimensiunea unui cenaclu, inclusiv prin înrolarea sa în oastea epigramiştilor autohtoni. A debutat cu succes în poezie şi epigramă, punându-şi semnătura, în ultimii 16 ani, pe 15 plachete şi volume, editând în acelaşi timp o revistă de umor, „AG pe rime” inspirată anagramă de la „Epigrame” şi, totodată, discret omagiu adus judeţului Argeş – publicaţie care se poate lăuda cu doisprezece ani de apariţie neîntreruptă şi ajunsă la nr. 30.

Optsprezece al lui august

(Copilăria de la ţară)

 

de Constantin MÎNDRUŢĂ

Copilăria noastră are-o apă
Şi-un crâng păzit de nea Agat,
Cu care greu puteai fi împăcat
Dacă vedea cum vaca se adapă.

În poieniţa lui făceam agapă
Şi nucii nu scăpau, ziceam că-i bat,
Mă săturam de-atâta căutat
Şi ne spălam pe mâini în câte-o groapă.

Numele tău [Schimbăm tăceri pe tăceri]

de Viorel ŞERBAN

Schimbăm tăceri pe tăceri,
În temnița de foc a cuvintelor.
Jăratec pe buze nesărutate.
Rana deschisă
Tulbură cântecul de izvor
Al frunzelor salcâmilor.

Şaptesprezece al lui august

(Ploaie de vară)

 

de Constantin MÎNDRUŢĂ

Trăznetul te-nfricoşează,
Ploaia te pune pe fugă
Şi-nălţând la cer o rugă,
Fruntea ţi se luminează.

Curcubeu se desenează,
Peste cap tu ai o glugă
Şi arăţi ca o pălugă,
La cai verzi gândul visează.

Şaisprezece al lui august

(Lăsaţi-mă singur)

 

Constantin Mîndruţă, Gheorghe Constantinescu, Ioan Toderașcu – la Bușteni

de Constantin MÎNDRUŢĂ

Lăsaţi-mă singur, poate asta este
Tot ceea ce merit, fără de mister,
Mi-e atât de bine că m-agăţ de cer,
Eu, fără iubire nu mai am poveste.

Desenez nisipul să îmi dai de veste
Că s-a înecat totul, sentimente pier,
Lăsaţi-mă singur, poate asta este
Tot ceea ce merit, fără de mister.

Cincisprezece al lui august

(Maria)

 

de Constantin MÎNDRUŢĂ

Nu moartea este mâna ce se-ntinde,
Credinţă am că tu poţi fi a mea,
Dă zilelor speranţe şi o stea,
Cu raze sfinte doar iubiri pretinde.

Marie, iubirea noastră nu se vinde,
Chiar dacă-n galantar poate să stea,
E mână dragostea ce mi se-ntinde,
Credinţă am că tu poţi fi a mea.