Tâlcuire de vis

21/02/2017
copie-dupa-luchian_ion-georgescu-muscel

„Copie după Luchian” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

Fiul meu a visat pe Ancuţa cum că i-ar fi spus
Că, acolo unde o au pus, ar fi bine,
Dar că nu este îndeajuns Iisus.
Deci, nu un loc înflorit, cu serafice miresme ce să te-mbete,
Ci ceva mai modest, cu mirosuri ceva mai amare şi cu pete.
O, Doamne, cum m-aş răzbate să merit, de vrei,
Un loc numai cu ceva mai sus ca al ei,
Ca, atunci când va fi la Tine să vin,
Să-Ţi cer, cu suspin, un simplu declin
(Asta şi pe aici se mai poate). Citește în continuare »


De la iubire

21/02/2017

constantin-mindruta

de Constantin MÎNDRUŢĂ

Mă lasă, scumpă doamnă, să te iubesc în gând,
De parcă a iubi înseamnă multe ore,
Dar dă-mi şi fericirea să te privesc plângând
Şi să-i mai las şi pe-alţii să adore.

Mie-mi rămâne şi unde m-oi duce
Poate mai mult de ultimul sărut,
Pe mâna ta, dar fie la răscruce
Şi să îmi fie ce nu am avut. Citește în continuare »


Douăzeci şi unu al lui februarie

21/02/2017

(În curte)

 

constantin-mindruta_in-curtea-casei

de Constantin MÎNDRUŢĂ

Stau în curte ca în faţa crucii
Şi mă rog în mine ca unei statui,
Cine a făcut-o să îi cadă mucii,
Nu este a mea, e a nimănui.

Ca să uit de tine, poate asta vrui,
Că se-mperechează astăzi numai cucii,
Stau în curte ca în faţa crucii
Şi mă rog în mine ca unei statui.
Citește în continuare »


Oamenii

20/02/2017

constantin-mindruta_citind

de Constantin MÎNDRUŢĂ

lui Mihai Popescu

Sunt oameni care ştiu să moară
Şi redevin eroii neştiuţi
Unde există dragoste de ţară
Şi un obraz pe care să-l săruţi.

E fiecare cu trecutul său,
Şi îţi dai mâna că e bucurie,
Dar sufletul rămâne doar al tău
Şi un istoric să ţi-l faci doar ţie.
Citește în continuare »


Melancolie [Stăm aşa gravi, timpul ne plouă]

20/02/2017

Ion Pena_a

de Ion PENA

Stăm aşa gravi, timpul ne plouă,
Cu destinul alături îmbătrânim;
Altă lumină, aer, lume nouă
Şi călătorim etern către ţintirim.

Scocul nădejdii sec, gândul coclit,
Prin sânge trece cornul tristeţii:
Plânge, aripa ruptă, vag infinit
În care coboară pâraiele vieţii.
Citește în continuare »


Mirajul ninsorii

20/02/2017
gura-leului_ion-georgescu-muscel

„Gura-leului” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

ningea spectaculos în stația auto
imaculata iarnă se tot lățea în prag
erau doar nori c-un sfert de ceas nainte
și s-a pornit așa, cruciș și-n curmeziș,
să se ițească horbota ninsorii…
părea că dinadins se face ambuscadă
privirii și vederii și gândurilor toate
câte o mașină beată ieșea din spuma străzii
ca gând din amintire, ca un tablou din ramă
și trecători apatici mișcau perdeaua ceții
părând că-nchid în urmă o ușă de mister…
deodat’ o altă lume părea că se ivește Citește în continuare »


Douăzeci al lui februarie

20/02/2017

(Habar nu am)

 

constantin-mindruta_citind-pentru-eminescu

Constantin Mîndruţă – citind pentru Eminescu

de Constantin MÎNDRUŢĂ

Habar nu am de ce vrei să-mi lipseşti,
Va exploda încă o primăvară,
Iubeşte cât mai poţi, seară de seară,
Natura, dacă nu o preţuieşti.

Când viaţa ta o tot dispreţuieşti,
Nu ştiu cum poţi să simţi ce e pe-afară,
Habar nu am de ce vrei să-mi lipseşti,
Va exploda încă o primăvară.
Citește în continuare »