Mulțumiri

de Gabriela Genţiana GROZA

– Se-nțelege printre rânduri –
Datorită dumitale,
Mai scăpai și eu de gânduri!
Nici nu știi ce bine-mi face
Că mai uit de înserare
Care uneori nu-mi place
Fiindcă ziua nu-i mai mare!
Totuși toamna e mănoasă
Ador viața în natură
Se coc strugurii în masă
Simt acuma must în gură…

Unde ne duce caravana?

de Irina Lucia MIHALCA

Aşa încep poveştile, unii le spun drumuri,
alţii le spun râuri,
toate curg, toate-s vii şi focul arde.
O flacără vie! Cu ochii tăi de primăvară
răsfoieşti pădurea decupând verdele din verde!

Dincolo de câmp curge
un fluviu mare
ce-adună multe râuri în drumul lui!
Adierea crengilor salciei plângătoare
se leagănă-n depărtate amintiri…

Supărare…

de Gabriela Genţiana GROZA

Supărarea nu e bună
Nici pe soare, nici pe lună
Pe Saturn și nici pe Marte
Unde nu prea știu de carte!

Naufragiu…

de Emil I. BOZGA

Am vrut să înconjur cu tine tot pământul,
Corabia vieţii tu să-mi fii,
Dar te-ai oprit în primul port și ştii,
Căci ţi-ai călcat amarnic jurământul.

Fibrilaţia ventriculară – severa tulburare de ritm a inimii

           

de Irina Lucia MIHALCA

Crezi încă în karma iluziei, reduci la absurd
gând, suflet, lumină, spirit.
Cu precizia chirurgului, prin intervenţii dure,
induci asistola cardiacă, crezi în protecţia miocitelor.
Retrograd prin sinus coronar
administrezi cardioplegia cu sânge,
tehnici rafinate de circulaţie artificială,
oprirea circulatorie.
Hipotermia profundă ţi-era de ajutor,
vase dilatate riscau să se spargă.
Contra-cronometru, conştient de efectul prelungit,
mi-ai produs leziuni ireversibile.

Aștept…

de Gabriela Genţiana GROZA

Aștept muzele să vină
Cât mai grabnic, pe lumină
Dânsele, dacă or vrea,
Inspirație să-mi dea!

Eternul impuls…

de Emil I. BOZGA

Pe drumul presărat cu amintiri,
De gânduri și de clipe-ntortocheate,
Mă consolez cu vagile sclipiri
Și dreptul de-a gândi-n onestitate.

Mă laudă sau mă bârfește timpul,
Față de care eu nu m-am ascuns
Și la ureche îmi șoptește ritmul,
Pe notele eternului impuls.