Îți cade-n gând a lacrimă

de Irina Lucia MIHALCA

În inima pădurii, taina devine sângele verde din adâncuri,
ca niște îngeri, fire de aur se mișcă prin ea.
În taina nopții, ineditul gândurilor
recidivează
să ușureze povara celor plecați.
Iubești prima atingere cu brațele ei invizibile.

Tanka

originalul în română și traducerea
în engleză de Gențiana GROZA

Urme pe omăt –
o porumbiță albă
ciugulind pașii

în adiere de vânt
șoapte de iubire.

SUNTEM

de Irina Lucia MIHALCA

Ca un vis neîntrerupt vreodată,
ca un gând ce pulsează la capătul străzii,
ca un adevăr purtat mereu în inimi,
ca o furtună peste necuprinse întinderi,
ca o salbă de stele ce ne înconjoară,
ca o centură de timpuri prin spaţii,
ca o revoltă de semne pe bolta cerească,
ca o înverşunare de eroi în ultimele lor fapte de arme,
ca un soare ce ne înconjoară printre razele de nori,
ca ziua ajunsă dinaintea eternităţii,
Noi suntem.

GENIUL, FLOARE RARĂ

(acrostih)

de Gabriela Genţiana GROZA

Mijit ca sâmburele-n rocă,
Izbuc, al verbului tribun,
Hotar cuvintelor, epocă,
Amnar, iubirilor stăpân,
Ivit spre pildă, temelie
Eternă harului străbun,
Monumental, ca o solie
Intrată-n opul ce compun;
Noian de stihuri, când poeții
Emuli pigmei și vanitoși
Se străduiau să-învingă sorții
Cântând din lira lor, făloși,
Un bulgăre de cenușă-amară

Liniştea din adâncuri

de Irina Lucia MIHALCA

Un râu coboară din munţi, o deltă se formează,
sedimente cărate de ape, depuse de milenii,
au conturat unirea uscatului cu marea,
copaci seculari şi împletituri de liane,
trunchiuri contorsionate, noduroase,
stepe sărăturate, lacuri cu nuferi,
insule stâncoase, estuare,
dune de nisip fin şi mâl, gârle cu stufărişuri,
lagune şi grinduri, mlaştini şi păduri.
În apele mării persistă
întinderi de plante vasculare.

Tanka

originalul în română și traducerea
în engleză de Gențiana GROZA

Fulgi de zăpadă
se topesc pe nasul
unui cățeluș –
copii cu sănii trăiesc
bucuria vacanței

Mărturisire

de Irina Lucia MIHALCA

Un ultim popas, la o răscruce de drumuri.
Emoţiile alunecă pe contrasens.
Atât de departe de casă.
Dar asta e bine.
Soarele se ascunde
în spatele orizontului.
Ori de câte ori merg
pe o stradă întunecată
nu mă simt singură.
Aerul vibrează
în jurul sunetelor fugare
pentru ca să devină
un imn de slavă.