de Gabriela Genţiana GROZA
Freamătul clipei –
în trecerea timpului
oameni și locuri
Pe strada Târgșor din Ploiești, unde locuiam cu chirie într-o căsuță cu două camere și o bucătărioară, la domnișoara Marilena, am traversat anii claselor gimnaziale. La capătul străzii, spre gara de Vest, era o cazarmă militară. Astfel că pe strada copilăriei mele treceau soldații încolonați, în pas de marș, cântând frumoase cântece ostășești. De îndată ce auzeam sunetul cadențat al pașilor, noi copiii săream la poartă și îi petreceam curioși cu privirea. Soldații erau atât de atenți la cântecul și la pasul lor cadențat, de parcă noi nici nu existam pentru ei. Tot dinspre cazarmă veneau spre centrul orașului și câte doi, trei soldați sovietici. Ne urcam pe gardul dinspre stradă să îi auzim vorbind rusește. Ne dădeam și noi „mari” arătând că știm limba lor, salutându-i: „zdrasvuide tavarișci!”. Ne răspundeau de îndată la salut, iar noi ne simțeam grozav că ne bagă în seamă. La școală, limba rusă o învățam cu tovarășa profesoară Murzin, rusoaică. Ne distram uneori la orele ei, era simpatică, de altfel. Chicoteam amuzați Citește restul acestei intrări »
Publicat de angelasimionca 
e-Bibliotheca septentrionalis 