un timp dilatat

23/11/2020

de Irina Lucia MIHALCA

alergam spre tine.

un timp dilatat ce ne-mbrăţişa
în secundele sale.

doar lumina din noi conta.

odată privirile întâlnite
instantaneu eu devenea tu.
Citește restul acestei intrări »


TANKA

20/11/2020

de Gabriela Genţiana GROZA

Un porumbel alb
și frunze scuturate
de vânt din arțar –

lunga trenă a toamnei
lunecând  în depărtări

Citește restul acestei intrări »


departe-ai ajuns

19/11/2020

de Irina Lucia MIHALCA

cu mâinile atingi fiecare sunet.

în tăcere inima ta naufragiază. 
lumea se termină aici:
binecuvântare albă.
cristal strălucitor.
Citește restul acestei intrări »


calea spre mine

19/11/2020

de Irina Lucia MIHALCA

cu fiecare umbră suspendată
cu fiecare ritm desprins
în taina nopţii
conectaţi cu cerul
descoperi calea spre mine.

Citește restul acestei intrări »


O picătură de viață

19/11/2020

de Vera TEREBEȘI

O picătură de viață din ale noastre grădini
se prelinge în pământuri, în inimi,
dorind să dea suflare a tot ce stă mocnit
și așteaptă să fie descoperit.
O picătură de speranță din norii visurilor
se lasă condusă de aripile vânturilor ademenitoare,
vine să ude soluri aride
de ale lor doruri de liniște, încrezătoare.
O picătură de lumină al cerului înstelat
așteaptă să fie culeasă.
O picătură de sinceritate,
o picătură de adevăr al gândului neșters
se sufocă în mii de picături
de incertitudini, îndoieli, închipuiri.

Citește restul acestei intrări »


TANKA

17/11/2020

de Gabriela Genţiana GROZA

Toamnă târzie –
pe pajiștea alpină
vacă la păscut

în decorul pastoral
blânde raze de soare

Citește restul acestei intrări »


FRUNZA DIN CALEA MEA

16/11/2020

de Lăcrămioara ELEFTERIU, BABADAG

Era frig și era toamnă,
Ne-am întâlnit într-o gară.
Aveai un geamantan maron,
Mi-ai spus când ai trecut: pardon!

Era destul de-aglomerat…
În ochii mei tu te-ai uitat.
Peronul doi îl căutai,
Am auzit când întrebai!

Citește restul acestei intrări »


CINĂ LA CÂMP

16/11/2020

de Gabriela Genţiana GROZA

Se înfășoară ziua în straie dantelate,
Țesute-n faptul serii pe plaiuri semănate
Cu bobul plin de seva pământului mănos,
Crescut pe pieptul gliei sub soare luminos.
Ușor i se prelinge broboană de sudoare
Pe fruntea obosită de trudă și dogoare.
E clipa de zăbavă, momentul e de cină,
Chemați sunt și strămoșii alăturea să vină.
Și face semnul crucii deasupra pâinii coapte,
Bătrâna înțeleaptă rostind o rugă-n șoapte. Citește restul acestei intrări »


Un sabot în drumul visului

13/11/2020

de Irina Lucia MIHALCA

La marginea unei poieni,
care coboară-ntr-o pantă  lină,
mişună căprioarele cu puii.
Doi tei imenşi străjuie întinderea
– un sentiment puternic de contopire cu teii persistă -,
prin formele senzuale ale dealurilor,
parfumul florilor de tei urcă, imaterial, prin ceaţă.

O ciocârlie cântul spre soare-şi înalţă,
orbită de-apropierea lui prea tare,
îşi continuă drumul spre soare chiar dacă
nu va mai vedea nimic, căzând rănită.

Citește restul acestei intrări »


Niciodată un singur răspuns

11/11/2020

de Irina Lucia MIHALCA

 Frumuseţea este în noi,
 chiar dacă nu vedem asta.
 Oamenii vând doar iluzii,
 noi şi noi iluzii, îndatorându-se, 
 nu realizează esenţa vieţii, 
 acel „pur şi simplu”, dar încă
 mai putem avea momente de uimire! 

 Esenţa este separarea de materie.
 Ai găsit ce căutai? – atingerea viselor –
 Aminteşte-ţi, mereu aminteşte-ţi!
 Niciodată nu este un singur răspuns,
 niciodată nu vei găsi singur răspunsul!

Citește restul acestei intrări »