ÎN DIMINEȚI TIVITE…

13/06/2022

de Aurelia OANCĂ

În dimineți tivite cu albastru
Se naște cerul încă somnoros,
Pe chipul său, moar de alabastru
Străbate un crâmpei de puf noros.

 

Din razele de soare se nasc versuri
Ce se preling peste petale moi,
Crescute în suave universuri
Ce trec peste natură val-vâlvoi,

Citește restul acestei intrări »


Floare de iasomie

11/06/2022

de Daciana LAZĂR

Ți-am căutat urmele pașilor pe cărarea dintre meri,
Dar vântul le-a șters, iar parfumul tău l-a dus departe,
Și-acum dorul îmi chinuie sufletul mai mult decât ieri,
Iar plânsul inimii mele se aude până târziu, în noapte!

 

Totuși, ți-am regăsit gândul într-o floare de iasomie,
Gând care mi-a șoptit că te voi reîntâlni iar, curând,
Că fericirea din a ta privire mi-o vei dărui doar mie,
Să-mi pot auzi din nou iubirea din inimă, respirând!

 

Citește restul acestei intrări »


DACIANA COSMINA LAZĂR: CUVINTELE SUFLETULUI

11/06/2022

de Vasile BELE

(însemnări literare)

Când ochii ştiu privi… şi cel mai puternic caracter cedează până la urmă…
Când ochii ştiu zâmbi… şi cel mai posac om începe a zâmbi…
Când ochii ştiu vorbi… şi ecoul le răspunde…
Când ochii ştiu plânge… şi pietrele le țin companie…
Când ochii ştiu mângâia… şi vântul „tremură” de dorință…
Când ochii ştiu dojeni… şi fulgerele se ascund…
Când ochii ştiu visa… şi cel mai năstrușnic vis prinde viață…
Când ochii ştiu iubi… stelele plâng pentru că nu mai strălucesc îndeajuns…

Volumul de versuri CUVINTELE SUFLETULUI, a apărut la Editura Coresi SRL, București, 2016, ISBN 978-606-8798-69-1, cu o prefață de Anda LUA. Autoarea este colega DACIANA COSMINA LAZĂR…, am cunoscut-o la ea acasă, în Deva, în cadrul festiv organizat de Biblioteca Deva, cu prilejul sărbătoririi zilei dedicate cărții – SĂPTĂMÂNĂ CĂRȚII de la Deva, ocazie cu care am fost prezenți prin Cenaclul literar „Nichita Stănescu” al Centrului Cultural al MAI, (președinte cms. Lidia OBEADĂ).

Propun un poem, la întâmplare, cum procedez de obicei: „DE VEI PLECA”, (pag. 153-154).

De vei pleca, nu-mi lua și inima cu tine,
Mai lasă-mi-o în piept să bată,
Căci chiar de n-are cine s-o aline,
Ea plânge în tăcere, iubind ca altădată.

 

De vei pleca, ia-mi dorul ce-mi aduce suferință
Și-nchide-l bine într-un cufăr  de argint,
Chiar dacă nu-l poți ține-închis cu ușurință,
Chiar dac-ar vrea să zboare mângâiat de vânt.

  Citește restul acestei intrări »


Flacăra speranței

11/06/2022

de Daciana LAZĂR

Dacă flacăra speranței se va stinge, mă voi stinge și eu, odată cu ea,
Acolo unde dansau mii de stele, nu va mai fi nici măcar o mică stea,
Va fi doar întuneric, va fi și tristețe, vor fi și lacrimi reci, nesfârșite,
Iar ninsorile de flori de primăvară nu vor mai fi de ochii mei privite!

 

Citește restul acestei intrări »


TANKA

09/06/2022

Gentiana

de Gabriela Gențiana GROZA

Amiază pe lac –
puișorii de rață
la primul înot

cercuri lucind pe apă
în urma bobocilor

Citește restul acestei intrări »


Prin barierele timpului

08/06/2022

de Irina Lucia MIHALCA

 Noapte de noapte treci 
 prin pădurea de vise-pastel
 cum ţi-am trecut
 prin barierele timpului, 
 noapte de noapte mă respiri 
 ca pe un tainic mister
 în care legământul inimilor
 dăinuie pentru eternitate.

 Pâlpâitoare umbre la lumina focului,
 imaginile dansează pe tavan 
 înainte de a se pierde, 
 în căldura nopții, în mătăsuri delicate, 
 în speranţa unui vis uitat.

Citește restul acestei intrări »


Viaţa ardentă

04/06/2022

de Mihaela CD

Am să aşez pe-un nor pufos
Scântei din ce a fost frumos
Şi-am să implor apoi vântul
Să le poarte departe cântul.

Am trăit în flambante simţiri
Am adunat în suflet nemuriri
Ce-s leagăn şi balsam dorului
Şi-s stropi de susur izvorului

Citește restul acestei intrări »


PORŢILE LACRIMII

04/06/2022

de Aura CREIȚARU

Ochiul caută prezentul
să poată reînvăţa clipitul
înţepenit în sârma ghimpată
a eşecului planetar
la porţile lacrimii uscate
Cine să spele cenuşa lipită de pleoapă
împrăştiată de rafalele vântului bolnav
Prezentul cu dor de noi
are lacăte îngheţate de spaime
locuri fără viaţă
libere de locuit
încătuşate în erori şi nevoi…

Citește restul acestei intrări »


ATUNCI CÂND VISELE PRIND ARIPI – POEZIA SE ÎNVEȘNICEȘTE ÎN NOBLEȚEA SUFLETULUI

03/06/2022

de Vasile BELE

Fericit și friguros tablou

autor Adrian DONCA

Îți înțeleg povestea și crisparea din privire
Căci am călătorit pribeag și eu același timp
Al iernilor cumplite, geroasă amintire,
Înfrigurat și zgribulit în case anotimp.
Când noaptea frigul aspru împletea pe geamuri
Ciudate forme, ca pe o pânza de atlas
Și sufletul scotea pe nări cețoase fumuri
Din vatra focului mocnit în sine, atâta cât a mai rămas.
Lucirea chinuită din lampa afumată
Ce adâncea neclarul din colțuri și unghere,
Voind să dea lumină, de grindă agățată,
Sporind în taine locul cu umbre pasagere.
Cu vatra rece într-un colț pierdută,
În conservare și îmbrățișată de-a frigului tutelă,
În seri cu-aureola lămpii susținută
Sclipind metalic, soba, ca o permanentă stelă.
În crepuscul drumul troienit spre școală,
Printre tufani albiți de roua înghețată
Nevoitor printr-a naturii reci urzeală,
Peregrin fiind, însingurat, prin neaua spulberată.
În școală frigul, irizant sticlind pereții,
Din sobe ce căldura nu îndrăznea să bată
Mai mult de palma dascălului în zorii dimineții
Și becul parc-avea căldura condamnată.
Iar „de-ncălzire” primind câte o palmă,
Ce-ți încălzea obrazul, roșu ca de foc,
Și mâna care-ți provoca această traumă,
Umplând în sufletu-acelui, căldura și mândria la un loc.
Acum, umblând în amintiri prin căi pierdute-n ceață
Febril și cu emoție, imagini caut cu ardoare
Și-aș vrea să văd pe geamul încălzit, spectaculoase flori de gheață,
Și-n casa luminoasă, fuioare de umbre schimbătoare.
Aș vrea să-mi văd colegii din nou în curtea școlii-nchise,
Și dascălii ce au plecat, certându-ne din nou.
Dar toate acestea pentru mine sunt proscrise
Rămase în memorie ca fericit și friguros tablou.

Adrian Donca (n.a. – proaspăt debutant în revista „Din vatra satului”, fondator și redactor-șef Vasile Bele), ne oferă prin versurile sale un univers poetic extraordinar. Lumea poetică este destul de complexă, Citește restul acestei intrări »


Tu, Copile

01/06/2022

de prof. Maria BEZER,
Director al Gimnaziului „Al. Donici” din satul Ciuciuleni, Hânceşti,
Republica Moldova

Copile – comoară vie,
Tu eşti dor şi nostalgie,
Făptură fermecătoare,
Ce faci viaţa netrecătoare.
Copile – floare încântătoare,
Tu eşti Soarele cel Mare,
Mintea ta, ochii şi gândul
Luminează tot Pământul!

Citește restul acestei intrări »