Despre Mama…

de Leon-Iosif GRAPINI

Lăsând la o parte versurile adolescentine dedicate ei, despre MAMA am scris o carte întreagă, romanul autobiografic Viața, de la capăt. Portretul ei se conturează clar din câteva frânturi extrase din acest volum.

„Mama era o femeie frumoasă, și la chip, și la trup, mai multe cuvinte sunt de prisos. Însă norocul a ocolit-o în viață, șansele au trecut pe lângă ea, cel puțin în tinerețe, când visele și speranțele au aripi mari și puternice și te duc departe în destin. (…) Mariajul ei a fost de scurtă durată, la patru ani de la căsătorie, gelozia nejustificată a tânărului soț a dus la despărțirea lor. Eram de un an și câteva luni când a avut loc nefericitul eveniment, regretat de tata. (…) Fiind harnică, puternică și ambițioasă, mama nu se dădea în lături de la muncă. (…) În ciuda greutăților de tot felul, cu doi copii pe cap, cu o mamă cicălitoare, cu lucru zi de zi pe ogoarele și fânețele satului, cu nevoi multe, mama era o fire veselă, încrezătoare și comunicativă, prin casă cânta mai tot timpul, deretica și gătea cântând, torcea și țesea cântând, avea o voce minunată, așa credeam noi, așa și era, însă nu și-a cultivat talentul, nu avea cum. (…) Femeie tânără de la sat, cu credință, dar și cu îndoieli, cu respect pentru tradiții și ritualuri. (…) Avea mania curățeniei, a lucrului bine făcut, nu putea suferi dezordinea… (…) O altă obsesie era educația noastră,