(recenzie)
de Vasile BELE
La poarta sufletului meu
Mă întâlnesc cu Dumnezeu,
Bate încet, vrea să intre,
Cu mântuirea să m-alinte.
Îl poftesc să intre-n mine,
Să-i simt puterile divine,
Căci vine-ncet, iar focul Său
Îmi purifică sufletul de rău
Și-l simt cum intră-ncet în mine
Ca să-mi aducă numai bine,
când este pe aproape,
În fiecare noapte,
Înaripat cum zboară
În lumea de odinioară…
Mor, îl văd, trăiesc, reînvii,
Căci adevărul ne face vii.
Amintirea mea de demult
Îl simt și-adesea îl ascult
Îmi spune multe și-l privesc,
Mă-ncântă glasu-i îngeresc,
În fluctuații de lumini
Și de materii care vin,
De energii care mi-aduc
Și-mi spun că timpul l-am pierdut,
Că tot ce va urma să vină
E inspirație divină…
Și-mi spune-așa, necontenit,
Că visul mi s-a împlinit,
Sufletul mi-e mântuit,
Adevărul l-am aflat
Umblând cu sufletul curat!
Poemul, se numește Întâlnirea cu Dumnezeu (p. 9-10), din volumul Întâlniri cu Dumnezeu. Poezii 1995-2020, România-Italia, Citește restul acestei intrări »