Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 303 (1-15 iunie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!

Sfântul de la Ipoteşti. La 15 iunie este o zi tristă din istoria poporului român. Este ziua morţii lui Mihai Eminescu. Toţi am învăţat în şcoală despre el că este cel mai mare poet al românilor. Şi aşa este. Ne-am convins de aceasta şi pe parcurs, cei care am mai pus mâna pe o carte, cei care i-am citit sau i-am ascultat cu înfrigurare versurile. Puţini am aflat mai târziu că Eminescu nu a fost numai poet, ci şi prozator, dar mai ales publicist. De câte ori ni se vorbea despre viaţa poetului, se accentua legătura lui cu Veronica Micle şi, mai ales, cauza morţii lui: sifilisul. Oricare înţelegeam atunci că fusese un om uşuratic, un afemeiat, care şi-a luat plata destrăbălării…
A trecut vremea şi, după revoluţie, am observat că asupra memoriei lui Eminescu s-a produs un alt fenomen: denigrarea operei. Poezia lui a fost considerată depăşită, învechită, cei care o iubeau şi încercau s-o promoveze erau taxaţi ca naţionalişti, patriotarzi, incapabili de-a înţelege poezia actuală, „adevărat stindard al artei poetice!” Mda!
Toate aceste manevre nu au fost întâmplătoare. Ele au avut întotdeauna un substrat politic mai mult sau mai puţin cunoscut. Documentele scoase la lumină în ultima vreme ne descoperă o altă realitate, un adevăr cumplit privitor la Eminescu, viaţa şi opera lui. Iată câteva repere în acest sens, deşi spaţiul este prea puţin pentru a analiza după cuviinţă problema.

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 302 (16-31 mai)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!

Puterea Duhului. Sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh, numită şi Duminica Mare, Duminica Cincizecimii sau Rusaliile, este dedicată celei de-a treia persoane a Sfintei Treimi, Sfântul Duh. De altfel, este singura sărbătoare din timpul anului dedicată numai Sfântului Duh. Adăugăm şi faptul că această sărbătoare este socotită şi ziua întemeierii Bisericii. Tocmai de aceea vom stărui puţin asupra semnificaţiilor sărbătorii.
Cincizecimea ne aduce în actualitate pe Sfântul Duh. Nu vom putea niciodată înţelege pe deplin taina Sfintei Treimi, a unirii dintre cele trei persoane ale Sale. Au încercat s-o facă de-a lungul veacurilor Sfinţii Părinţi, dar n-au reuşit pe deplin. Să fim înţeleşi de la început: noi nu credem în trei dumnezei, ci Dumnezeu este Unul în fiinţă, dar întreit în persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Ca să înţelegem mai bine, vom recurge la o asemănare: un pom este unul, format din trei părţi: rădăcină, tulpină şi coroană. Numai împreună cele trei părţi formează pomul, luate separat nu mai sunt pomul în deplinătatea lui. Aceste trei părţi au atribute comune, adică toate au în alcătuirea lor substanţa lemnoasă, dar fiecare parte are atribute proprii: rădăcina captează apa şi substanţele hrănitoare din sol, tulpina transportă apa şi substanţele hrănitoare spre coroană şi asigură rezistenţa pomului, în timp ce coroana pregăteşte hrana pomului, creşte şi coace fructele. Raportat la Sfânta Treime, putem spune că cele trei persoane ale Sale au atribute comune, precum: dumnezeirea, sfinţenia, veşnicia, atotprezenţa, atotputernicia, înţelepciunea, bunătatea, dreptatea etc., cât şi atribute specifice, precum: Dumnezeu-Tatăl este creatorul şi conducătorul lumii; Dumnezeu-Fiul este mântuitorul şi judecătorul lumii; Dumnezeu-Sfântul Duh este sfinţitorul şi dătătorul de viaţă al lumii. După cum vedem, aceste atribute se referă în special la legătura lui Dumnezeu cu lumea, dar, fără îndoială, persoanele Sfintei Treimi au multe alte atribute, pe care noi nu le cunoaştem.

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 301 (1-15 mai)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi! Hristos a înviat!

Concursul de pile. Nicăieri nu am găsit o istorie a pilelor din societatea românească, deşi cred că ar fi necesară o asemenea lucrare. Aşa cum s-a realizat o istorie a prostiei, de ce nu ar fi şi una a pilelor. Desigur, nu mă refer la acele unelte nelipsite din gospodăria oricărui cetăţean harnic şi priceput, ci mă refer la acel fenomen atât de încetăţenit la noi de a apela pentru rezolvarea oricărei probleme din viaţă la intervenţia sau la protecţia unei cunoştinţe cu o poziţie socială, politică sau economică mai bună decât a noastră. Nu ştiu dacă fenomenul este prezent în viaţa şi istoria altor popoare, dar la noi, din păcate, înăbuşă oamenii de valoare, le stopează avântul, hărnicia, pofta de viaţă şi de muncă, făcându-i să-şi ia lumea în cap. În acelaşi timp, fenomenul blestemat promovează tot felul de nonvalori, de nulităţi, pe trepte tot mai înalte ale piramidei sociale. Oameni care nu se remarcă cu nimic a fi mai presus de plevuşca socială se trezesc peste noapte beneficiarii a tot felul de „succesuri”, care mai de care mai pompoase. Undeva, ascunsă după culise, veghează grijulie o rudă, un tovarăş de cârdăşie, un individ mituit să facă asta. Nu contează că persoana în cauză nu are nici o pregătire în domeniul în care este pusă să ia decizii, să controleze sau să conducă, important este că „are pile”. Când pila i se rupe, nulitatea se prăbuşeşte ca un balon dezumflat şi, cel mai adesea, o vedem mustăcind de după gratii. Se întâmplă şi situaţii de „conflict de interese”, când pilele însele se iau la trântă pentru protejaţii lor. Parcă am asista la o luptă între zeităţile Olimpului pentru a favoriza pe unii sau pe alţii, persoane, grupuri politice, sociale sau chiar popoare întregi.