Dumitru Țimerman – Lacul rememorării. La 60 de ani.

60 de poezii inedite. 60 de rememorări poetice

recenzie

de Vasile BELE

„Dumitru ȚIMERMAN este în fond un poet de factură modernă, pe alocuri postmodernă, care însă nu concepe că este imperios necesar să-ți negi izvorul doar pentru a urma curentul și pentru a fi pe placul confraților. El caută atât tiparele originale, cât și valorile marcate în ADN-ul ființei, poate și altceva, dar nu concepe să se prefacă sau să fie nesincer față de sine. De aceea își va afirma cu insistență apartenența la acel grup de încăpățânați, care trăiesc intens în veșnicia satului, în conformitate cu cele afirmate de Lucian Blaga. Se mulțumește a fi un liric al șesurilor, al umanității acestora, cu atenți lirici extrem de înalți fizic și moral, parcă pentru a suplini lipsa munților. Senzația stârnită de lectura multor pagini este că poetul transcrie din versetele unei lungi poezii preexistente, dintr-un timp anterior lumii văzute, o poezie șoptită de îngeri pentru a vindeca suflete și pentru a înalță ființa umană plămădită din praf”.

IOAN NISTOR

„M-am îmbrăcat cu privirea ta,
Ca să-mi liniștesc nopțile
Bântuite de Fiorii
Dorințelor nestăvilite.
O mare înconjurată iubește
Sub povară lumii
Născută din uragane
Slobozite din gura Neuitării.
Pe trupul cuvintelor tale
Sădesc pomi fructiferi virgini.
Stau de veghe cu mine
Câteva Cuvinte și o Îmbrățișare
Evadate din creierul unui nuc găunos.
Scrisorile poemelor
Au adormit prin sertare
Blestemate de naftalină.
Clipele iubirii au încărunțit
În lacul odihnitor al Rememorării”

poemul LACUL REMEMORĂRII, pag. 9, din volumul cu același nume – LACUL REMEMORĂRII, apărut la Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2020, pag. 194, ISBN 978-606-730-625-5, ce aparține poetului, jurnalistului, realizatorului de emisiuni folclorice Dumitru ȚIMERMAN, primit cu „dedicație și iscălitură” de la autor: „La mulți ani, prietene de suflet și creație literară VASILE BELE. Această carte de poeme sper să transforme sufletul într-un sanctuar literar desprins din împărăția lui Dumnezeu… Cu alese aprecieri profesionale pentru talentul tău poetic de excepție, original… S.S. Dumitru ȚIMERMAN – NORD VEST TV, la emisiunea MUZICĂ ȘI VOIE BUNĂ, din 16 martie 2021”.

O apariție de „colecție”. Una aniversară, la împlinirea unei frumoase vârste, fapt ce reiese chiar din titlul volumul – LACUL REMEMORĂRII. LA 60 DE ANI. 60 DE POEZII INEDITE. 60 DE REMEMORĂRI POETICE.

Dragii mei Romina şi Cristian,

Romina Sîrbe, Cristian Totpati

de prof. univ. dr. Viorel ROGOZ

După cum vedeţi, v-am trimis un număr de emailuri. Acestea vă vor ajuta să înţelegeţi subiectele mele din „Acolada”, să descoperiţi că, la 20 de ani, m-am trezit, din somnul copilăriei, într-o lume ostilă, duplicitară, în care, totuşi, am răzbit, şi, mai ales, veţi constata că drumul nu a fost fără spini pentru un tânăr, ca şi voi, până a ajuns să înţeleagă ce vrea şi ce trebuie făcut în viaţă spre a nu risipi „clipa cea repede”, ce i s-a dat.

Vă rog citiţi cu atenţie şi răbdare. Pe parcurs, dacă vă veţi face timp, veţi putea ajunge nume respectate într-o profesie atât de frumoasă cum este cea pentru care aţi optat din pasiune, chemaţi de un har pe care Pronia nu-l dăruieşte oricui. Eu mă angajez să vă fiu alături. Poate reuşim să ţinem nestinsă flacăra lumii vechi, care, sub ochii noştri, abia mai pâlpâie. Prin efortul şi răbdarea voastră, ea se va reaprinde şi nu va lăsa să piară tot ceea ce poporul, din rândul căruia v-aţi ridicat, a dobândit, zestre, de-a lungul veacurilor împovărătoare, invadate de barbari, ameninţătoare, tragice de atâtea ori.

In memoriam: VASILE BLIDARU

de prof. Traian RUS

Pentru codreni, şi nu numai pentru ei, ziua de 14 decembrie nu trebuie să treacă neobservată. Este data naşterii vestitului luptător

Vasile Blidaru (Văsălica Marişchii)

pentru dreptate socială Vasile Blidaru (1911-1958), personalitate istorică încă vie în memoria orală a generaţiilor vârstnice din Ţara Codrului. Pentru cei tineri, atât de lipsiţi de modele adevărate, viaţa şi activitatea acestui personaj de legendă trebuie mereu evocată. Pentru mine, preocupat toată viaţa de cercetarea trecutului istoric al acestui colţ de Ţară, este o datorie de onoare.

Cine a fost Vasile Blidaru, ce l-a mânat pe el în luptă şi prin ce fapte şi-a câştigat dreptul de a fi consemnat în istoria neamului nostru?

S-a născut la 14 decembrie 1911, în localitatea Odeşti, din părinţii Gheorghe şi Floare, fiind cunoscut în satul natal sub numele de Văsălica Marişchii. La vârsta de 6 ani a rămas orfan de tată, acesta căzând mort pe fronturile Primului Război Mondial. A făcut patru clase primare în satul natal. Încă din tinereţe a dovedit înclinaţii spre activităţile manufacturiere, devenind un adevărat as în domeniile olăritului, tâmplăriei, dogăritului şi fierăriei. În timpul stagiului militar a dobândit şi meseria de armurier. Era în acelaşi timp un destoinic agricultor şi un vânător pasionat. Hărnicia şi spiritul său creativ i-au asigurat în comunitate statutul de gospodar mijlocaş, familia sa ducând un trai decent, îndestulător. În 1937 s-a căsătorit cu Floare Neamţ, o fată frumoasă şi harnică din Odeşti. Împreună au avut trei copii. O familie frumoasă şi fericită. Nimic nu prevestea cumplita furtună care se va abate asupra ei în perioada 1949-1958 şi în toţi anii următori. În anii 1941-1942 este concentrat în armata maghiară şi trimis pe front. Există mărturii că şi în război şi-a dat măsura valorii, acoperindu-se de glorie. Se vorbeşte chiar despre o armă cu lunetă, câştigată ca premiu la un concurs internaţional de tir care ar fi avut loc la Berlin. Era, într-adevăr un ţintaş care nu greşea niciodată. Vasile Blidaru era şi un cetăţean activ al comunităţii. Din punct de vedere politic a fost apropiat de Partidul Naţional Ţărănesc, aşa cum au fost toţi codrenii, şi de liderul acestuia, Iuliu Maniu. Era normal să fie aşa, „maniştii” fiind cei care au preluat moştenirea politică a Partidului Naţional Român şi a lui George Pop de Băseşti. În 1945 s-a înscris în Partidul Social Democrat, iar în 1946 în Frontul Plugarilor.

MOTROAŞCA

de Traian RUS

Răsfoiesc din când în când cartea d-lui prof. univ. dr. Viorel Rogoz, Familia în credinţe, rituri, obiceiuri, Ed. Solstiţiu, Satu Mare, 2002, şi de fiecare dată îmi vine în minte câte o poveste din trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat al Oarţei de Sus. Toate au fost provocate de cutumele vremii şi ale locului, pe care domnul profesor le prezintă aproape exhaustiv şi se leagă de unul din momentele esenţiale ale vieţii omului.

Povestea de faţă s-a petrecut cu o generaţie în urmă, chiar în familia vecinilor „femeii” mele, doamna Terica, iar „actanţii”, cu o singură excepţie, au trecut în lumea cealaltă acum 30-40 de ani. Farmecul ei va trebui să-l descoperiţi singuri.

Badea Petre şi nana Iuliana îşi întemeiaseră o gospodărie pe cinste, iar în comunitate căpătaseră un statut de oameni cu stare. Capul familiei dobândise chiar anumite atribuţii administrative, îndeplinind pentru o vreme funcţia de primar al comunei. Aveau de toate, aveau pământ suficient, cai, vite, oi, păsări, albine. Se părea că viaţa lor se va desfăşura lin, fără „probleme”, hărnicia, cumpătarea şi inteligenţa asigurându-le din belşug „pâinea cea de toate zilele”, chiar dacă „belşugul” consta în hrana mai mult vegetariană, specifică ţăranului roman: mălaiul, laptele acru şi chisăliţa, „zămurile” de legume, hiribele, păsula şi picioicile. Doar duminicile, la nunţi şi în sărbători, se mai „lingeau pe degete” de la bunătăţile din carne, făină de grâu sau băuturi. Erau mulţumiţi şi fericiţi cu ceea ce Dumnezeu îi ajuta să pună pe masă.