Numele tău [Schimbăm tăceri pe tăceri]

de Viorel ŞERBAN

Schimbăm tăceri pe tăceri,
În temnița de foc a cuvintelor.
Jăratec pe buze nesărutate.
Rana deschisă
Tulbură cântecul de izvor
Al frunzelor salcâmilor.

Mesajul din vis

de Viorel ŞERBAN,
Geoagiu-Băi

Un soare plăpând de toamnă se revărsa peste culmile Măgurii şi Măguricii.
Valeria Groza, o bătrână gârbovită de cei şaptezeci de ani pe care îi purta în spate, urca anevoie coasta dealului Măgura, pe cărarea alb-gălbuie, care se odihnea ca o reptilă în ruginiul verzui al ierbii. Se ducea să îl vadă pe Gheorghe Moga, om în floarea vârstei, care acum zăcea răpus de o boală nemiloasă şi neiertătoare, luptându-se din greu cu ultimele zile de dinaintea apusului.

Înserare

de Viorel ŞERBAN

Privesc la iarna din mine,
Ce ninge nepăsătoare
Fulgii clipelor,
Pe pârtia vieții.

Dimineaţă de august

de Viorel ŞERBAN,
Geoagiu-Băi

Este de-abia ora nouă şi se anunţă şi pentru astăzi o zi toridă. Chiar dacă suntem în douăzeci şi unu august şi calendaristic vara e pe sfârşite, căldura nu dă semne că ar vrea să se domolească.

– Da, aşa e. Sunt semne că şi azi va fi o zi toridă. Data este, într-adevăr, douăzeci şi unu august, însă, nu înţeleg ce ţi-a venit să ne aminteşti în ce dată suntem! Parcă ne hotărâserăm să nu luăm în seamă scurgerea timpului în zilele în care vom sta aici, şi să ne petrecem într-o uitare totală, a spaţiului, a clipei, a tot ce ne înconjoară.

– Ai dreptate Nelule, aşa am hotărât ieri, însă nu ştiu ce mi-a venit. Nu ştiu ce resort s-a declanşat în creier şi a făcut ca dintre sertarele memoriei să iasă la suprafaţă unul pe fundul căruia se află depozitată dimineaţa zilei de douăzeci şi unu august a anului 1968.

Octombrie săgetat

de Viorel ŞERBAN

Am adormit durerea-n ochi,
Ca să nu gem,
Ca să nu strig de disperare.
Chiar și ocnaș în minele de sare,
Cu tine-alătur viața ar fi fost ușoară.

Victime şi călăi

de Viorel ŞERBAN,
Geoagiu-Băi

Toamna lui 1957, toamnă tristă, în care comuniştii îşi continuau cu frenezie opera de transformare a ţăranului român în sclav pe propriul lui pământ şi convertirea tuturor la religia minciunii, din care ei s-au adăpat din plin.

Profesorul Titus Bora, proaspăt absolvent al facultăţii de istorie, de-abia îşi începuse lecţia despre „Formarea poporului român”, când uşa clasei se deschise brusc şi înăuntru pătrunse un tip înalt şi cam tuciuriu, îmbrăcat în uniformă de securitate. Tipul rosti un bună ziua gutural şi îl întrebă cu glas răguşit:

Telefonul mobil

de Viorel ŞERBAN,
Geoagiu-Băi

După mai mulţi ani de război, care a devastat fosta federaţie iugoslavă, război ce opusese pe toţi tuturor, iată federaţia împărţită în mici state şi pe teritoriul unora instalate trupele internaţionale de menţinere a păcii. Dintr-o ţară cu un nivel de trai de invidiat, până mai ieri, de aproape toţi locuitorii fostelor state din lagărul comunist, ajunse butoiul cu pulbere, problema numărul unu a Europei. Prieteni şi vecini, care au convieţuit până acum în deplină înţelegere, au descoperit dintr-o dată că nu se mai pot tolera, că îşi sunt duşmani de moarte.

Din compania română, nu foarte numeroasă, face parte şi medicul militar Petru Ştef. Mai participase în trupele O.N.U. de menţinere a păcii, prin câteva ţări africane, atras de salariul destul de mare, mai ales dacă îl compara cu ce i se oferea în ţară. De data aceasta însă, îl mai atrăgea în plus să vină aici şi dorinţa de a vizita locul unde bunicul său îşi pierduse viaţa, la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial.