Țărmul memoriei [Flori de cireș]

de Viorel ŞERBAN

Flori de cireș
Pe țărmul de ceață-al memoriei,
Ning blând otrava lor dulce.
Haite de gânduri;
Păsări de pradă, mi-ațin calea.
Zeci de-ntrebări.
Mii de-ntrebări!
Doar întrebări!
Doar întrebări!…

Femeie

de Viorel ŞERBAN

Mi-e sete-ntruna,
Mi-e sete de tine;
Deșertică sete spre oaza incertă;
Femeie, pustiu arzător de dorințe,
Izvor îmbătat de ispite.

Catrenele nopții

de Viorel ŞERBAN

Lumina intră-n labirintul
Nopții printre-nalți castani,
Risipindu-și viu argintul
Adunat de mii de ani.

II

Pe geamul dinspre răsărit,
Lumina-i curge în odaie,
Lăsând pe codru adormit
O boare vie de văpaie.

III

Sonetul stelelor ce cad
Se pierde-n depărtare
Ca mii de valuri într-un vad
Al căror vuiet moare.

Privind cerul

de Viorel ŞERBAN

Amestec de aur și sânge
E cerul sub vraja vălului nocturn,
Când misteriosul astru-și lansează
Din spațiu miile de raze,
Scăldând pământul în lumină albă.

Himerică chemare

de Viorel ŞERBAN

Fluvii de lavă prin mine
Se scurg când gândul te caută;
Focul comorilor ascunse,
Vâlvă a băilor spre care
Pasu-mi se-ndreaptă zadarnic.

Plutesc ca-ntr-un vis pe-abisuri;
Te caut în noapte,
Dar zorii
Îmi spun că-i morganic zenitul,
Ce-apare real în furtună,
Irealul aduce.

Rugăciune [Doamne, de n-ar cânta cocoșul!]

de Viorel ŞERBAN

Doamne, de n-ar cânta cocoșul!
De-aș trece dincolo de păcat,
Teama lui Petru să n-o cunosc.

În pragu-nserării

de Viorel ŞERBAN

Din timpul pierdut pe căi fără rost,
Regretul îmi scrie,
Pe aripi de gând,
Cronici bolnave
În pragu-nserării.

În poarta sufletului
Mă-mpiedic de pragul dezolării.
Ploaia gândului
Se scurge din streașina-amintirii.