Brâncuşi

19/02/2017

Brancusi

de Viorel ŞERBAN

Constantin Brâncuşi. Sculptor genial român, născut la 19 februarie 1876, Hobiţa, Gorj – trecut în eternitate la 16 martie 1957, Paris.

La Târgu Jiu, în Parcul Brâncuşi,
Clipa a-mbrăţişat eternitatea.

Domnişoara Pogany şi Cuminţenia Pământului,
La Masa tăcerii,
Privesc prin umbra genelor.
Dincolo de ochiul deschis
E mai mult decât cunoaştere.
Citește în continuare »


În căutarea menajului

16/02/2017

coperta_viorel-serban_colectionarul-de-amintiri

de Viorel ŞERBAN,
Geoagiu-Băi

Stând la taclale cu una din colege, în faţa cabinetului de masaj, din stânga mea am observat că se apropie de mine, cu paşi târşâiţi, cineva. Mi-am întors capul în acea direcţie, şi un glas moale şi oarecum sfios m-a întrebat:

– Maică, nu ştii  unde este menajul aici?…

Fiind convins că înţelesesem bine ce căuta femeia şi dorind sincer să o ajut, m-am grăbit să îi explic. Citește în continuare »


Soluţie inedită

13/02/2017

de Viorel ŞERBAN,
Geoagiu-Băi

coperta_viorel-serban_colectionarul-de-amintiriO zi liniştită. Lume foarte puţină pe la sălile de tratament. Seria veche a plecat aproape în totalitate, iar cea nouă de-abia a început să vină.

Cineva bate la uşă… Desigur, un pacient din seria nouă. Deschid uşa, şi într-adevăr, afară se află un pacient din seria nouă. Îi iau fişa medicală, şi fiindcă la uşa din faţa cabinetului meu aud glasul dulce şi cristalin al bunei şi simpaticei mele colege Nina, mă îndrept spre ea şi o rog să mi-o citească. Poftesc apoi pacientul înăuntru şi îi explic cum trebuie să se dezbrace şi cum să se aşeze pe bancheta de masaj. – Medicul îi prescrisese masaj la membrele inferioare.
După ce îl văd aşezat pe banchetă, încep să îi efectuez procedura. Dar nu apuc să îi aplic bine netezirea – prima manevră a masajului –, că şi îl aud vociferând nemulţumit.

– Domnule, mie să nu îmi faci masaj de jos în sus, ci de sus în jos… Citește în continuare »


Mare-i grădina Domnului

11/02/2017

de Viorel ŞERBAN,
coperta_viorel-serban_colectionarul-de-amintiriGeoagiu-Băi

Ieşind din cabinet în sala de aşteptare, în timp ce încercam să văd câte din persoanele aflate acolo erau programate pentru masaj la mine, din camera din dreapta tocmai ieşea un pacient care îşi terminase procedura.
Unul din oamenii aflaţi în sală l-a întrebat cum se simţea după ce i se făcuse masajul. Acela răspunsese foarte încântat.

– Domnule, mă simt foarte bine! Mi-a făcut doamna aceasta un masaj cu tix, extraordinar!… – Era vorba de talc.

M-a bufnit râsul, dar auzind că omul continua, am încercat să mă stăpânesc şi mi-am ciulit urechile să aud mai departe ce spune. Citește în continuare »


De ce îi e frică doamnei Z

05/02/2017

coperta_viorel-serban_colectionarul-de-amintiride Viorel ȘERBAN,
Geoagiu Băi

Hotelul Ceres e o clădire cu şase etaje, care se întrece în înălţime cu brazii ce o înconjoară.

Numele Ceres, ce reprezenta în mitologia romană pe zeiţa agriculturii, se potrivea bine acestui hotel, până acum douăzeci şi cinci de ani, când în camerele lui se puteau caza doar cei care trudeau pe ogoarele „patriei socialiste”/robi pe moşia nimănui.

În dreapta clădirii, într-o aripă a acestea cu un singur etaj, se află baza de tratament balnear. Printre numeroasele camere din baza de tratament, la etajul unu, se află şi cabinetul de masaj al domnului X. E o cameră luminoasă, nu prea mare, dar dotată cu tot ce are de trebuinţă un masor pentru a-şi putea exercita meseria în cele mai bune condiţii. Citește în continuare »


Un pacient cu funcţie

03/02/2017

de Viorel ŞERBAN,
Geoagiu-Băi

coperta_viorel-serban_colectionarul-de-amintiriZi senină de început de gustar. Vara aruncă încoace şi-ncolo cu bulgări rotunzi de viaţă.

Staţiunea balneoclimaterică, veche cât istoria neamului românesc, e un furnicar de oameni. Lume venită să-şi refacă sănătatea deteriorată, lume venită să şi-o întreţină, sau pur şi simplu la odihnă şi recreere. De la cei aflaţi la vârste venerabile, până la bebeluşii care de-abia au învăţat mersul în picioare, cu toţii au pus stăpânire: pe bazinele şi plaja ştrandului, pe iarba dealurilor ce înconjoară staţiunea „precum zidul o cetate”, pe hoteluri şi celelalte clădiri ale Geoagiului.

Sălile de tratament şi coridoarele policlinicii par a fi interiorul unui stup de albine în plină activitate. Peste tot e un dute-vino continuu. În faţa cabinetului de masaj, în sala de aşteptare, mai multe persoane îşi aşteaptă rândul pentru a intra la tratament. Este început de serie. Citește în continuare »


Serbările de la Putna (istoric)

31/01/2017

serbarile-de-la-putna

de Viorel ŞERBAN,
Geoagiu Băi

Cum s-au născut serbările de la Putna:

La 1871, cu şase ani înainte de cucerirea independenţei României faţă de Imperiul Otoman, Mihai Eminescu, pe atunci având 21 de ani şi fiind student la Viena, organizează împreună cu Ioan Slavici prima serbare a românilor de pretutindeni. Ea a fost organizată în luna august.

S-a ţinut la Putna, pentru că aici se afla mormântul lui Ştefan, „Altarul conştiinţei naţionale”, în această mănăstire, aflată atunci sub stăpânire austriacă, dar numită de ei „Ierusalimul neamului românesc”. Citește în continuare »