Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XVI (2017), nr. 356 (16-31 august)

03/09/2017

pictura_biserica

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Secetă și pârjol. De la jumătatea lunii mai, în zona noastră nu a plouat. Porumbii s-au uscat când aveau 10-15 centimetri. La fel iarba, urmată de vii, de mulți-mulți pomi, de copaci în pădure. Pe câmp s-au deschis crăpături uriașe, în care poate intra tot piciorul vacii și mai rămâne loc. O arșiță toridă s-a abătut asupra noastră. Temperaturile au trecut în unele zile de 40 de grade. Pâraiele au secat, la fel și multe fântâni. Apa la robinet a fost dată cu porția, câteva ore la două zile. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XV (2016), nr. 331 (1-15 august)

11/09/2016

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Titanicul vremii noastre. La începutul veacului trecut, mai precis în anul 1912, s-a construit cel mai mare vapor cunoscut până atunci. I s-a dat numele „Titanic”. El era proiectat să traverseze Oceanul titaniculAtlantic și să transporte pasageri și mărfuri între Europa și America. Când l-a văzut lansat la apă, proprietarul lui a exclamat: „Nici Dumnezeu nu-l poate scufunda!” Și Titanicul a îmbarcat 2.228 de persoane, cantități imense de mărfuri și a pornit la drum. Avea în el camere de locuit ca la hotel, restaurante, săli de spectacole, orchestre, ofițeri, marinari, bucătari, hamali, lume de toate categoriile sociale. Unii duceau cu ei bani și bijuterii, alții stocuri mari de mărfuri, alții doar speranțe într-o viață mai bună. Într-o noapte neagră ca smoala, când pe „Titanic” petrecerea era în toi, vaporul s-a izbit de un sloi mare de gheață, ce plutea fără țintă. O spărtură în pântecele vasului a fost de ajuns ca apa să dea năvală. Toate strădaniile marinarilor de a astupa gaura din peretele vaporului au rămas neputincioase. Șuvoiul de apă a umplut magaziile imense, înecând oameni și mărfuri, ridicându-se tot mai sus. Cele câteva bărci de salvare au fost insuficiente pentru mulțimea de pasageri și marinari. În apele reci, amestecate cu sloiuri de gheață, au murit 1.514 oameni. Câțiva au reușit să se salveze fie cu ajutorul bărcilor de salvare, fie cu ajutorul scândurilor ce pluteau deasupra apelor. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XV (2016), nr. 330 (16-31 iulie)

31/08/2016

Cosanzeana

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!

Calul troian. Cu câteva mii de ani în urmă, în Asia Mică, aproape de strâmtoarea Dardanele, era o cetate mare, frumoasă, bogată şi puternică, numită Troia. Făcea comerţ pe mare şi pe uscat, avea armată numeroasă şi bine înzestrată. Regele Priam conducea cu înţelepciune, şi poporul era mulţumit. La un moment dat, această cetate a fost atacată de greci. Nu discutăm aici cauzele acestui război, important este că cetatea a fost asediată multă vreme, dar duşmanii n-au putut să pătrundă. Atunci au recurs la un şiretlic: au construit din scânduri un cal uriaş. În abdomenul calului s-au ascuns câţiva soldaţi curajoşi, un fel de comando de astăzi. Armata grecilor s-a retras din jurul cetăţii, dând impresia tuturor că se simte învinsă şi renunţă la luptă. La una din porţi a rămas „calul”. Când s-au pierdut în zare grecii, troienii au ieşit bucuroşi din cetate. Se simţeau învingători. Au socotit că grecii le-au lăsat calul acela drept cadou şi l-au băgat în cetate. S-au pus pe chef până noaptea târziu, cu mâncare, băutură, cântece, jocuri şi toate cele obişnuite în asemenea împrejurări. Rând pe rând, demnitari, ofiţeri, soldaţi şi locuitori, obosiţi, beţi, au adormit fără grijă. La miezul nopţii, soldaţii greci ascunşi în pântecele „calului” au ieşit din ascunzătoare, au ucis cei câţiva paznici care dormitau la poartă şi au deschis. Mulţimea armatei greceşti a dat năvală în cetate, au semănat moartea şi groaza şi au devenit stăpâni. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ ‒ Mehedinţi. Anul XV (2016), nr. 329 (1-15 iulie)

26/07/2016

foto_Amza Jucan_gr_20140918_180808

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Folosiți orice prilej și rugați-vă fierbinte lui Dumnezeu să fie pace. Nori grei se ivesc la orizont. Să ne ferească Dumnezeu țara și pe noi înșine de tot răul și primejdia!

*

O nouă colectivizare? Am aflat cu profundă indignare că Ministerul Agriculturii face presiuni asupra Patriarhiei Române ca să încheie un protocol, în baza căruia preoții să fie obligați să participe la campania de convingere a țărănimii de a se înscrie în asociații agricole.

Poate în alte părți, în alte țări, ideea înființării de asociații agricole să se prindă, să crească, să înflorească și să dea roade. Se poate! La noi încă nu s-au șters amintirile anilor 1960-1962, când, târâș-grăpiș, țărănimea română a fost constrânsă ca să se înscrie „de bună-voie și nesilită de nimeni” cu pământ, vite, atelaje și brațe de muncă în întovărășiri și apoi în colective agricole. Armate de propagandiști cutreierau satele, mergeau din casă-n casă și promiteau marea cu sarea, doar-doar vor putea să lămurească pe cineva. Nu se sfiau să recurgă la bătăi, arestări, condamnări. Ca să fie mai convingători, obligau preoții să însoțească echipele respective. Cei care nu voiau să se alăture erau sancționați. Citește restul acestei intrări »