Vise ce nu mor…

de Vasile BELE

Se prefăcuse cerul tot în negri nori
Și tot pământul era împodobit cu flori,
Iar eu timid, sfios… pe-aici că rătăceam,
Ba chiar mergeam pe jos… pe jos singur mergeam…

M-am aplecat și-am rupt o floare
Și-n mâna mea… mi-a spus c-o doare
Și tristă-a fost întreaga zi
Știind, și ea, și eu, că se va ofili…